keyboard_tab Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

(1)   Până la 8 aprilie 2025, fiecare entitate a Uniunii, după efectuarea unei analize inițiale a securității cibernetice, cum ar fi un audit, instituie un cadru intern de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică (denumit în continuare „cadrul”). Instituirea cadrului se află sub supravegherea și responsabilitatea celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii.

(2)   Cadrul acoperă întregul mediu TIC neclasificat al entității Uniunii în cauză, inclusiv orice mediu TIC de la fața locului, rețea tehnologică operațională, active și servicii externalizate în medii de cloud computing sau găzduite de părți terțe, dispozitive mobile, rețele corporative, rețele organizaționale care nu sunt conectate la internet și orice dispozitive conectate la aceste medii (mediul TIC). Cadrul se bazează pe o abordare care ia în considerare toate riscurile.

(3)   Cadrul asigură un nivel ridicat de securitate cibernetică. Cadrul stabilește politici interne de securitate cibernetică, inclusiv obiective și priorități, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, precum și rolurile și responsabilitățile personalului entității Uniunii însărcinat cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament. Cadrul include, de asemenea, mecanisme de măsurare a eficacității punerii în aplicare.

(4)   Cadrul este revizuit periodic, având în vedere evoluția riscurilor de securitate cibernetică, și cel puțin o dată la patru ani. După caz și în urma unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10, cadrul unei entități a Uniunii poate fi actualizat pe baza orientărilor CERT-UE privind incidentele identificate sau posibilele lacune observate în punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)   Cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii este responsabil cu punerea în aplicare a prezentului regulament și supraveghează respectarea de către organizația sa a obligațiilor legate de cadru.

(6)   După caz și fără a aduce atingere responsabilității sale pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii poate delega obligații specifice în temeiul prezentului regulament personalului cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau altor funcționari de nivel echivalent, din entitatea Uniunii în cauză. Indiferent de astfel de delegări, cel mai înalt nivel de conducere poate fi tras la răspundere pentru încălcarea prezentului regulament de către entitatea Uniunii în cauză.

(7)   fiecare entitate a Uniunii dispune de mecanisme eficace pentru a se asigura că un procent adecvat din bugetul în domeniul TIC este cheltuit pentru securitatea cibernetică. La stabilirea acestui procent se ține seama în mod corespunzător de cadru.

(8)   fiecare entitate a Uniunii numește un responsabil local cu securitatea cibernetică sau o funcție echivalentă care acționează ca punct unic de contact în ceea ce privește toate aspectele securității cibernetice. Responsabilul local cu securitatea cibernetică facilitează punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic în mod direct celui mai înalt nivel de conducere cu privire la stadiul punerii în aplicare. Fără a aduce atingere faptului că responsabilul local cu securitatea cibernetică este punctul unic de contact în fiecare entitate a Uniunii, o entitate a Uniunii poate delega CERT-UE anumite sarcini ale responsabilului local cu securitatea cibernetică în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, pe baza unui acord privind nivelul serviciilor încheiat între entitatea Uniunii respectivă și CERT-UE, sau sarcinile respective pot fi partajate de mai multe entități ale Uniunii. În cazul în care aceste sarcini sunt delegate CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 decide dacă furnizarea serviciului respectiv urmează să facă parte dintre serviciile de referință ale CERT-UE, ținând seama de resursele umane și financiare ale entității Uniunii în cauză. fiecare entitate a Uniunii comunică CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, responsabilii locali cu securitatea cibernetică numiți și orice modificare ulterioară a numirilor.

CERT-UE întocmește și menține actualizată o listă a responsabililor locali cu securitatea cibernetică numiți.

(9)   Personalul cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau alți funcționari de nivel echivalent din fiecare entitate a Uniunii, precum și toți membrii relevanți ai personalului însărcinați cu punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament urmează periodic cursuri de formare specifice în vederea dobândirii unor cunoștințe și competențe suficiente pentru a înțelege și a evalua riscul în materie de securitate cibernetică și practicile de gestionare a securității cibernetice, precum și impactul acestora asupra operațiunilor entității Uniunii.

(1)   Până la 8 iulie 2025 și, ulterior, cel puțin o dată la doi ani, fiecare entitate a Uniunii efectuează o evaluare a maturității în materie de securitate cibernetică încorporând toate elementele mediului său TIC.

(2)   Evaluările maturității în materie de securitate cibernetică se efectuează, după caz, cu asistența unei părți terțe specializate.

(3)   Entitățile Uniunii cu structuri similare pot coopera la efectuarea evaluărilor maturității în materie de securitate cibernetică pentru entitățile lor respective.

(4)   Pe baza unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 și cu consimțământul explicit al entității Uniunii în cauză, rezultatele unei evaluări a maturității în materie de securitate cibernetică pot fi discutate în Consiliul respectiv sau în grupul informal de responsabili locali cu securitatea cibernetică, cu scopul de a învăța din experiență și de a face schimb de bune practici.

(1)   Fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 septembrie 2025, fiecare entitate a Uniunii, sub supravegherea celui mai înalt nivel de conducere, ia măsuri tehnice, operaționale și organizatorice adecvate și proporționale pentru a gestiona riscurile de securitate cibernetică identificate în temeiul cadrului și pentru a preveni sau a reduce la minimum impactul incidentelor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei și, după caz, de standardele europene și internaționale relevante, măsurile respective asigură un nivel de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întregul mediu TIC proporțional cu riscurile de securitate cibernetică existente. Atunci când se evaluează proporționalitatea măsurilor respective, se ține seama în mod corespunzător de gradul de expunere a entității Uniunii la riscuri de securitate cibernetică, de dimensiunea sa, de probabilitatea producerii unor incidente și de gravitatea acestora, inclusiv de impactul lor societal, economic și interinstituțional.

(2)   Entitățile Uniunii abordează cel puțin următoarele domenii în punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)	politica în materie de securitate cibernetică, inclusiv măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor și priorităților menționate la articolul 6 și la alineatul (3) de la prezentul articol;

(b)	politicile privind analiza riscurilor de securitate cibernetică și securitatea sistemelor informatice;

(c)	obiectivele de politică privind utilizarea serviciilor de cloud computing;

(d)	auditul de securitate cibernetică, după caz, care poate include o evaluare a riscurilor de securitate cibernetică, a vulnerabilității și a amenințărilor cibernetice, precum și teste de penetrare efectuate periodic de un furnizor privat de încredere;

(e)	punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor de securitate cibernetică menționate la litera (d) prin intermediul actualizărilor securității cibernetice și ale politicilor;

(f)	organizarea securității cibernetice, inclusiv stabilirea rolurilor și a responsabilităților;

(g)	gestionarea activelor, inclusiv inventarul activelor TIC și cartografierea rețelelor TIC;

(h)	securitatea resurselor umane și controlul accesului;

(i)	securitatea operațiunilor;

(j)	securitatea comunicațiilor;

(k)	achiziționarea, dezvoltarea și întreținerea de sisteme, inclusiv politicile privind gestionarea și divulgarea vulnerabilităților;

(l)	acolo unde este posibil, politicile privind transparența codului-sursă;

(m)	securitatea lanțului de aprovizionare, inclusiv aspectele legate de securitate referitoare la relațiile dintre fiecare entitate a Uniunii și furnizorii sau prestatorii de servicii direcți ai acesteia;

(n)	gestionarea incidentelor și cooperarea cu CERT-UE, cum ar fi monitorizarea și jurnalizarea evenimentelor de securitate;

(o)	gestionarea continuității activității, de exemplu gestionarea copiilor de rezervă și recuperarea în caz de dezastru, precum și gestionarea crizelor; precum și

(p)	promovarea și dezvoltarea unor programe de educație, competențe, sensibilizare, exerciții și formare în materie de securitate cibernetică.

În sensul primului paragraf litera (m), entitățile Uniunii iau în considerare vulnerabilitățile specifice fiecărui furnizor și prestator de servicii direct, precum și calitatea generală a produselor și a practicilor în materie de securitate cibernetică ale furnizorilor și prestatorilor lor de servicii, inclusiv procedurile lor securizate de dezvoltare.

(3)   Entitățile Uniunii iau cel puțin următoarele măsuri specifice de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)	măsuri tehnice pentru a permite și a susține telemunca;

(b)	măsuri concrete pentru trecerea la principiile de încredere zero;

(c)	utilizarea autentificării multifactor ca normă pentru toate rețelele și sistemele informatice;

(d)	utilizarea criptografiei și a criptării, în special a criptării de la un capăt la altul, precum și a semnăturilor digitale securizate;

(e)	după caz, comunicații securizate de voce, video și text, precum și sisteme securizate de comunicații de urgență în entitatea Uniunii;

(f)	măsuri proactive pentru detectarea și eliminarea programelor malware și spyware;

(g)	asigurarea securității lanțului de aprovizionare cu software prin criterii de dezvoltare și evaluare securizată a software-ului;

(h)

stabilirea și adoptarea unor programe de formare privind securitatea cibernetică, proporționale cu sarcinile prevăzute și cu capacitățile preconizate pentru cel mai înalt nivel de conducere și pentru membrii personalului entității Uniunii însărcinați cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament;

(i)	formarea periodică a membrilor personalului în materie de securitate cibernetică;

(j)	după caz, participarea la analizele de risc privind interconectivitatea între entitățile Uniunii;

(k)

consolidarea normelor privind achizițiile publice pentru a facilita un nivel comun ridicat de securitate cibernetică prin: (i) eliminarea barierelor contractuale care limitează partajarea informațiilor de către furnizorii de servicii TIC cu CERT-UE despre incidente, vulnerabilități și amenințări cibernetice; (ii) obligațiile contractuale de a raporta incidentele, vulnerabilitățile și amenințările cibernetice, precum și de a institui mecanisme adecvate de răspuns la incidente și de monitorizare a acestora.

(1)   Se instituie Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică (IICB).

(2)   IICB este responsabil cu:

(a)	monitorizarea și sprijinirea punerii în aplicare a prezentului regulament de către entitățile Uniunii;

(b)	supravegherea punerii în aplicare a priorităților și obiectivelor generale de către CERT-UE și de elaborarea de orientări strategice pentru CERT-UE.

(3)   IICB este format din:

(a)

un reprezentant desemnat de fiecare dintre următoarele instituții: (i) Parlamentul European; (ii) Consiliul European; (iii) Consiliul Uniunii Europene; (iv) Comisie; (v) Curtea de Justiție a Uniunii Europene; (vi) Banca Centrală Europeană; (vii) Curtea de Conturi; (viii) Serviciul European de Acțiune Externă; (ix) Comitetul Economic și Social European; (x) Comitetul European al Regiunilor; (xi) Banca Europeană de Investiții; (xii) Centrul european de competențe în domeniul industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică; (xiii) ENISA; (xiv) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD); (xv) Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial;

(b)

trei reprezentanți desemnați de Rețeaua agențiilor UE (EUAN), la propunerea Comitetului său consultativ pentru tehnologia informației și comunicațiilor, pentru a reprezenta interesele organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii care își gestionează propriul mediu TIC, altele decât cele menționate la litera (a).

Entitățile Uniunii reprezentate în IICB urmăresc să asigure echilibrul de gen în rândul reprezentanților desemnați.

(4)   Membrii IICB pot fi asistați de un supleant. Alți reprezentanți ai entităților Uniunii menționate la alineatul (3) sau ai altor entități ale Uniunii pot fi invitați de președinte să participe la reuniunile IICB, fără drept de vot.

(5)   Șeful CERT-UE și președinții Grupului de cooperare, ai rețelei CSIRT și ai EU-CyCLONe instituite în temeiul articolelor 14, 15 și, respectiv, 16 din Directiva (UE) 2022/2555, sau supleanții acestora pot participa la reuniunile IICB în calitate de observatori. În cazuri excepționale, IICB poate, în conformitate cu regulamentul său intern de procedură să decidă altfel.

(6)   IICB își stabilește regulamentul intern de procedură.

(7)   IICB numește un președinte din rândul membrilor săi, în conformitate cu regulamentul intern de procedură, pentru o perioadă de trei ani. Supleantul președintelui devine membru titular al IICB pentru aceeași durată.

(8)   IICB se reunește de cel puțin trei ori pe an la inițiativa președintelui său, la solicitarea CERT-UE sau la solicitarea oricăruia dintre membrii săi.

(9)   fiecare membru al IICB dispune de un vot. Deciziile IICB sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament. Președintele IICB votează doar în caz de egalitate de voturi, situație în care poate exprima un vot decisiv.

(10)   IICB poate acționa printr-o procedură scrisă simplificată inițiată în conformitate cu regulamentul său intern de procedură. În temeiul procedurii respective, decizia relevantă se consideră aprobată în termenul stabilit de președinte, cu excepția cazului în care un membru formulează obiecții.

(11)   Secretariatul IICB este asigurat de Comisie și răspunde în fața președintelui IICB.

(12)   Reprezentantul numit de EUAN informează membrii EUAN cu privire la deciziile adoptate de IICB. Orice membru al EUAN are dreptul să supună atenției acelor reprezentanți și președintelui IICB orice chestiune care, în opinia sa, ar trebui adusă în atenția IICB.

(13)   IICB poate înființa un comitet executiv care să îl asiste în activitatea sa și căruia să îi delege o parte din sarcinile și competențele sale. IICB stabilește regulamentul de procedură al comitetului executiv, inclusiv sarcinile și competențele acestuia, precum și mandatul membrilor săi.

(14)   Până la 8 ianuarie 2025 și, ulterior, în fiecare an, IICB prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care detaliază progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament și care specifică, în special, gradul de cooperare a CERT-UE cu omologii săi naționali în fiecare dintre statele membre. Raportul reprezintă o contribuție la raportul bienal privind situația în materie de securitate cibernetică în Uniune, adoptat în temeiul articolului 18 din Directiva (UE) 2022/2555.

(1)   CERT-UE este integrat în structura administrativă a unei direcții generale a Comisiei pentru a beneficia de structurile de sprijin administrativ, financiar și contabil ale Comisiei, menținându-și în același timp statutul de furnizor interinstituțional autonom de servicii pentru toate entitățile Uniunii. Comisia informează IICB cu privire la amplasarea administrativă a CERT-UE și la eventuale modificări ale acesteia. Comisia revizuiește acordurile administrative referitoare la CERT-UE în mod regulat și, în orice caz, înainte de instituirea oricărui cadru financiar multianual în temeiul articolului 312 din TFUE, pentru a permite luarea de măsuri adecvate. Revizuirea include posibilitatea de a institui CERT-UE ca oficiu al Uniunii.

(2)   În ceea ce privește aplicarea procedurilor administrative și financiare, șeful CERT-UE acționează sub autoritatea Comisiei și sub supravegherea IICB.

(3)   Sarcinile și activitățile CERT-UE, inclusiv serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul articolului 13 alineatele (3), (4), (5) și (7) și al articolului 14 alineatul (1) entităților Uniunii finanțate în cadrul rubricii „Administrația publică europeană” din cadrul financiar multianual, sunt finanțate printr-o linie bugetară separată a bugetului Comisiei. Posturile alocate CERT-UE sunt detaliate într-o notă de subsol la schema de personal a Comisiei.

(4)   Entitățile Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), aduc o contribuție anuală la bugetul CERT-UE pentru a acoperi serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul alineatului menționat. Contribuțiile se bazează pe orientările oferite de IICB și convenite între fiecare entitate a Uniunii și CERT-UE în cadrul acordurilor privind nivelul serviciilor. Contribuțiile reprezintă un procent echitabil și proporțional din costurile totale ale serviciilor furnizate. Acestea sunt primite în cadrul liniei bugetare separate menționate la alineatul (3) din prezentul articol, ca venituri alocate interne, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(5)   Costurile aferente serviciilor furnizate la articolul 13 alineatul (6) se recuperează de la entitățile Uniunii beneficiare ale serviciilor furnizate de CERT-UE. Veniturile sunt alocate liniilor bugetare prin care se suportă costurile.