search


keyboard_tab Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR GA HR HU IT LV LT MT NL PL PT RO SK SL SV print pdf

2023/2841 RO cercato: 'cibernetice' . Output generated live by software developed by IusOnDemand srl


expand index cibernetice:


whereas cibernetice:


definitions:


cloud tag: and the number of total unique words without stopwords is: 1321

 

Articolul 5

Punerea în aplicare a măsurilor

(1)   Până la 8 septembrie 2024, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10, după consultarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și după primirea de orientări din partea CERT-UE, emite orientări pentru entitățile Uniunii în scopul efectuării unei analize inițiale a securității cibernetice și al instituirii unui cadru intern de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică în temeiul articolului 6, al efectuării unor evaluări ale maturității în materie de securitate cibernetică în temeiul articolului 7, al luării unor măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică în temeiul articolului 8, precum și al adoptării planului de securitate cibernetică în temeiul articolului 9.

(2)   La punerea în aplicare a articolelor 6-9, entitățile Uniunii țin seama de orientările menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, precum și de orientările și recomandările relevante adoptate în temeiul articolelor 11 și 14.

Articolul 6

Cadrul de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică

(1)   Până la 8 aprilie 2025, fiecare entitate a Uniunii, după efectuarea unei analize inițiale a securității cibernetice, cum ar fi un audit, instituie un cadru intern de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică (denumit în continuare „cadrul”). Instituirea cadrului se află sub supravegherea și responsabilitatea celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii.

(2)   Cadrul acoperă întregul mediu TIC neclasificat al entității Uniunii în cauză, inclusiv orice mediu TIC de la fața locului, rețea tehnologică operațională, active și servicii externalizate în medii de cloud computing sau găzduite de părți terțe, dispozitive mobile, rețele corporative, rețele organizaționale care nu sunt conectate la internet și orice dispozitive conectate la aceste medii (mediul TIC). Cadrul se bazează pe o abordare care ia în considerare toate riscurile.

(3)   Cadrul asigură un nivel ridicat de securitate cibernetică. Cadrul stabilește politici interne de securitate cibernetică, inclusiv obiective și priorități, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, precum și rolurile și responsabilitățile personalului entității Uniunii însărcinat cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament. Cadrul include, de asemenea, mecanisme de măsurare a eficacității punerii în aplicare.

(4)   Cadrul este revizuit periodic, având în vedere evoluția riscurilor de securitate cibernetică, și cel puțin o dată la patru ani. După caz și în urma unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10, cadrul unei entități a Uniunii poate fi actualizat pe baza orientărilor CERT-UE privind incidentele identificate sau posibilele lacune observate în punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)   Cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii este responsabil cu punerea în aplicare a prezentului regulament și supraveghează respectarea de către organizația sa a obligațiilor legate de cadru.

(6)   După caz și fără a aduce atingere responsabilității sale pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii poate delega obligații specifice în temeiul prezentului regulament personalului cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau altor funcționari de nivel echivalent, din entitatea Uniunii în cauză. Indiferent de astfel de delegări, cel mai înalt nivel de conducere poate fi tras la răspundere pentru încălcarea prezentului regulament de către entitatea Uniunii în cauză.

(7)   Fiecare entitate a Uniunii dispune de mecanisme eficace pentru a se asigura că un procent adecvat din bugetul în domeniul TIC este cheltuit pentru securitatea cibernetică. La stabilirea acestui procent se ține seama în mod corespunzător de cadru.

(8)   Fiecare entitate a Uniunii numește un responsabil local cu securitatea cibernetică sau o funcție echivalentă care acționează ca punct unic de contact în ceea ce privește toate aspectele securității cibernetice. Responsabilul local cu securitatea cibernetică facilitează punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic în mod direct celui mai înalt nivel de conducere cu privire la stadiul punerii în aplicare. Fără a aduce atingere faptului că responsabilul local cu securitatea cibernetică este punctul unic de contact în fiecare entitate a Uniunii, o entitate a Uniunii poate delega CERT-UE anumite sarcini ale responsabilului local cu securitatea cibernetică în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, pe baza unui acord privind nivelul serviciilor încheiat între entitatea Uniunii respectivă și CERT-UE, sau sarcinile respective pot fi partajate de mai multe entități ale Uniunii. În cazul în care aceste sarcini sunt delegate CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 decide dacă furnizarea serviciului respectiv urmează să facă parte dintre serviciile de referință ale CERT-UE, ținând seama de resursele umane și financiare ale entității Uniunii în cauză. Fiecare entitate a Uniunii comunică CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, responsabilii locali cu securitatea cibernetică numiți și orice modificare ulterioară a numirilor.

CERT-UE întocmește și menține actualizată o listă a responsabililor locali cu securitatea cibernetică numiți.

(9)   Personalul cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau alți funcționari de nivel echivalent din fiecare entitate a Uniunii, precum și toți membrii relevanți ai personalului însărcinați cu punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament urmează periodic cursuri de formare specifice în vederea dobândirii unor cunoștințe și competențe suficiente pentru a înțelege și a evalua riscul în materie de securitate cibernetică și practicile de gestionare a securității cibernetice, precum și impactul acestora asupra operațiunilor entității Uniunii.

Articolul 8

Măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică

(1)   Fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 septembrie 2025, fiecare entitate a Uniunii, sub supravegherea celui mai înalt nivel de conducere, ia măsuri tehnice, operaționale și organizatorice adecvate și proporționale pentru a gestiona riscurile de securitate cibernetică identificate în temeiul cadrului și pentru a preveni sau a reduce la minimum impactul incidentelor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei și, după caz, de standardele europene și internaționale relevante, măsurile respective asigură un nivel de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întregul mediu TIC proporțional cu riscurile de securitate cibernetică existente. Atunci când se evaluează proporționalitatea măsurilor respective, se ține seama în mod corespunzător de gradul de expunere a entității Uniunii la riscuri de securitate cibernetică, de dimensiunea sa, de probabilitatea producerii unor incidente și de gravitatea acestora, inclusiv de impactul lor societal, economic și interinstituțional.

(2)   Entitățile Uniunii abordează cel puțin următoarele domenii în punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)

politica în materie de securitate cibernetică, inclusiv măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor și priorităților menționate la articolul 6 și la alineatul (3) de la prezentul articol;

(b)

politicile privind analiza riscurilor de securitate cibernetică și securitatea sistemelor informatice;

(c)

obiectivele de politică privind utilizarea serviciilor de cloud computing;

(d)

auditul de securitate cibernetică, după caz, care poate include o evaluare a riscurilor de securitate cibernetică, a vulnerabilității și a amenințărilor cibernetice, precum și teste de penetrare efectuate periodic de un furnizor privat de încredere;

(e)

punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor de securitate cibernetică menționate la litera (d) prin intermediul actualizărilor securității cibernetice și ale politicilor;

(f)

organizarea securității cibernetice, inclusiv stabilirea rolurilor și a responsabilităților;

(g)

gestionarea activelor, inclusiv inventarul activelor TIC și cartografierea rețelelor TIC;

(h)

securitatea resurselor umane și controlul accesului;

(i)

securitatea operațiunilor;

(j)

securitatea comunicațiilor;

(k)

achiziționarea, dezvoltarea și întreținerea de sisteme, inclusiv politicile privind gestionarea și divulgarea vulnerabilităților;

(l)

acolo unde este posibil, politicile privind transparența codului-sursă;

(m)

securitatea lanțului de aprovizionare, inclusiv aspectele legate de securitate referitoare la relațiile dintre fiecare entitate a Uniunii și furnizorii sau prestatorii de servicii direcți ai acesteia;

(n)

gestionarea incidentelor și cooperarea cu CERT-UE, cum ar fi monitorizarea și jurnalizarea evenimentelor de securitate;

(o)

gestionarea continuității activității, de exemplu gestionarea copiilor de rezervă și recuperarea în caz de dezastru, precum și gestionarea crizelor; precum și

(p)

promovarea și dezvoltarea unor programe de educație, competențe, sensibilizare, exerciții și formare în materie de securitate cibernetică.

În sensul primului paragraf litera (m), entitățile Uniunii iau în considerare vulnerabilitățile specifice fiecărui furnizor și prestator de servicii direct, precum și calitatea generală a produselor și a practicilor în materie de securitate cibernetică ale furnizorilor și prestatorilor lor de servicii, inclusiv procedurile lor securizate de dezvoltare.

(3)   Entitățile Uniunii iau cel puțin următoarele măsuri specifice de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)

măsuri tehnice pentru a permite și a susține telemunca;

(b)

măsuri concrete pentru trecerea la principiile de încredere zero;

(c)

utilizarea autentificării multifactor ca normă pentru toate rețelele și sistemele informatice;

(d)

utilizarea criptografiei și a criptării, în special a criptării de la un capăt la altul, precum și a semnăturilor digitale securizate;

(e)

după caz, comunicații securizate de voce, video și text, precum și sisteme securizate de comunicații de urgență în entitatea Uniunii;

(f)

măsuri proactive pentru detectarea și eliminarea programelor malware și spyware;

(g)

asigurarea securității lanțului de aprovizionare cu software prin criterii de dezvoltare și evaluare securizată a software-ului;

(h)

stabilirea și adoptarea unor programe de formare privind securitatea cibernetică, proporționale cu sarcinile prevăzute și cu capacitățile preconizate pentru cel mai înalt nivel de conducere și pentru membrii personalului entității Uniunii însărcinați cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament;

(i)

formarea periodică a membrilor personalului în materie de securitate cibernetică;

(j)

după caz, participarea la analizele de risc privind interconectivitatea între entitățile Uniunii;

(k)

consolidarea normelor privind achizițiile publice pentru a facilita un nivel comun ridicat de securitate cibernetică prin:

(i)

eliminarea barierelor contractuale care limitează partajarea informațiilor de către furnizorii de servicii TIC cu CERT-UE despre incidente, vulnerabilități și amenințări cibernetice;

(ii)

obligațiile contractuale de a raporta incidentele, vulnerabilitățile și amenințările cibernetice, precum și de a institui mecanisme adecvate de răspuns la incidente și de monitorizare a acestora.

Articolul 9

Planuri de securitate cibernetică

(1)   În urma încheierii evaluării maturității în materie de securitate cibernetică efectuate în temeiul articolului 7 și ținând seama de activele și riscurile de securitate cibernetică identificate în cadru, precum și de măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică luate în temeiul articolului 8, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii aprobă un plan de securitate cibernetică fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 ianuarie 2026. Planul de securitate cibernetică vizează creșterea gradului de securitate cibernetică în ansamblu a entității Uniunii și contribuie, astfel, la îmbunătățirea unui nivel comun ridicat de securitate cibernetică în entitățile Uniunii. Planul de securitate cibernetică include cel puțin măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică luate în temeiul articolului 8. Planul de securitate cibernetică se revizuiește o dată la doi ani, sau mai des dacă este necesar, în urma evaluărilor maturității în materie de securitate cibernetică efectuate în temeiul articolului 7 sau a oricărei revizuiri substanțiale a cadrului.

(2)   Planul de securitate cibernetică include planul de gestionare a crizelor cibernetice al entității Uniunii pentru incidentele majore.

(3)   Entitatea Uniunii transmite planul de securitate cibernetică finalizat Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10.

CAPITOLUL III

CONSILIUL INTERINSTITUȚIONAL PENTRU SECURITATE CIBERNETICĂ

Articolul 11

Sarcinile IICB

Când își exercită responsabilitățile, IICB, în special:

(a)

oferă orientări șefului CERT-UE;

(b)

monitorizează și supraveghează efectiv punerea în aplicare a prezentului regulament și sprijină entitățile Uniunii în consolidarea securității lor cibernetice, inclusiv, după caz, solicitând rapoarte ad-hoc din partea entităților Uniunii și a CERT-UE;

(c)

în urma unei discuții strategice, adoptă o strategie multianuală privind creșterea nivelului de securitate cibernetică în entitățile Uniunii, o evaluează periodic și, în orice caz, o dată la cinci ani, dacă este necesar, o modifică;

(d)

stabilește metodologia și aspectele organizatorice pentru efectuarea evaluărilor inter pares voluntare de către entitățile Uniunii, cu scopul de a învăța din experiențele comune, de a consolida încrederea reciprocă, de a atinge un nivel comun ridicat de securitate cibernetică, precum și de a consolida capacitățile în materie de securitate cibernetică ale entităților Uniunii, asigurându-se că astfel de evaluări inter pares sunt efectuate de experți în materie de securitate cibernetică desemnați de o entitate a Uniunii diferită de entitatea Uniunii care este analizată și că metodologia se bazează pe articolul 19 din Directiva (UE) 2022/2555 și, după caz, este adaptată entităților Uniunii;

(e)

aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, programul anual de lucru al CERT-UE și monitorizează implementarea acestuia;

(f)

aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, catalogul de servicii al CERT-UE și orice actualizări ulterioare ale acestuia;

(g)

aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, planificarea anuală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv a personalului, pentru activitățile CERT-UE;

(h)

aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, modalitățile pentru acordurile privind nivelul serviciilor;

(i)

examinează și aprobă raportul anual întocmit de șeful CERT-UE, care acoperă activitățile și gestionarea fondurilor de către CERT-UE;

(j)

aprobă și monitorizează indicatorii cheie de performanță (KPI) pentru CERT-UE, stabiliți pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE;

(k)

aprobă acordurile de cooperare, acordurile privind nivelul serviciilor sau contractele dintre CERT-UE și alte entități în temeiul articolului 18;

(l)

adoptă orientări și recomandări pe baza unei propuneri din partea CERT-UE în conformitate cu articolul 14 și încredințează CERT-UE sarcina să emită, să retragă sau să modifice o propunere de orientări sau recomandări sau un apel la acțiune;

(m)

instituie grupuri consultative tehnice cu sarcini specifice pentru a sprijini activitatea IICB, le aprobă mandatul și desemnează președinții acestor grupuri;

(n)

primește și evaluează documentele și rapoartele prezentate de entitățile Uniunii în temeiul prezentului regulament, cum ar fi evaluări ale nivelului de maturitate al securității cibernetice;

(o)

facilitează instituirea unui grup informal care să reunească responsabilii locali cu securitatea cibernetică ai entităților Uniunii, sprijinit de ENISA, în scopul de a face schimb de bune practici și de informații în legătură cu punerea în aplicare a prezentului regulament;

(p)

ținând cont de informațiile privind riscurile identificate în materie de securitate cibernetică și de lecțiile învățate oferite de CERT-UE, monitorizează caracterul adecvat al acordurilor de interconectivitate între mediile TIC ale entităților Uniunii și oferă consiliere cu privire la posibile îmbunătățiri;

(q)

stabilește un plan de gestionare a crizelor cibernetice pentru a sprijini, la nivel operațional, gestionarea coordonată a incidentelor majore care afectează entitățile Uniunii și pentru a contribui la schimbul periodic de informații relevante, în special în ceea ce privește impactul, gravitatea și posibilele modalități de atenuare a efectelor incidentelor majore;

(r)

coordonează adoptarea planurilor individuale de gestionare a crizelor cibernetice ale entităților Uniunii menționate la articolul 9 alineatul (2);

(s)

adoptă recomandări legate de securitatea lanțurilor de aprovizionare menționate la articolul 8 alineatul (2) primul paragraf litera (m), ținând cont de rezultatele evaluărilor coordonate la nivelul Uniunii ale riscurilor lanțurilor de aprovizionare critice menționate la articolul 22 din Directiva (UE) 2022/2555, pentru a sprijini entitățile Uniunii în adoptarea unor măsuri de securitate cibernetică eficace și proporționale de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică.

Articolul 13

Misiunea și sarcinile CERT-UE

(1)   Misiunea CERT-UE este de a contribui la securitatea mediului TIC neclasificat al entităților Uniunii, oferindu-le consiliere cu privire la securitatea cibernetică, oferindu-le asistență pentru prevenirea, detectarea, gestionarea și atenuarea incidentelor, răspunsul la acestea și redresarea în urma lor și acționând ca centru de schimb de informații în materie de securitate cibernetică și de coordonare a răspunsului la incidente pentru aceste entități.

(2)   CERT-UE colectează, gestionează, analizează și face schimb de informații cu entitățile Uniunii cu privire la amenințări cibernetice, vulnerabilități și incidente legate de infrastructura TIC neclasificată. Acesta coordonează răspunsurile la incidente la nivel interinstituțional și la nivelul entităților Uniunii, inclusiv prin furnizarea de asistență operațională specializată sau prin coordonarea acesteia.

(3)   CERT-UE îndeplinește următoarele sarcini pentru a asista entitățile Uniunii:

(a)

le oferă sprijin la punerea în aplicare a prezentului regulament și contribuie la coordonarea punerii în aplicare a prezentului regulament prin intermediul măsurilor enumerate la articolul 14 alineatul (1) sau al rapoartelor ad-hoc solicitate de IICB;

(b)

oferă servicii CSIRT standard pentru entitățile Uniunii printr-un pachet de servicii de securitate cibernetică descrise în catalogul său de servicii (servicii de referință);

(c)

menține o rețea de omologi și parteneri pentru a sprijini serviciile, astfel cum se prevede la articolele 17 și 18;

(d)

aduce în atenția IICB orice problemă legată de punerea în aplicare a prezentului regulament și a orientărilor, recomandărilor și apelurilor la acțiune;

(e)

pe baza informațiilor menționate la alineatul (2), contribuie la conștientizarea situației amenințărilor la adresa securității cibernetice în Uniune în strânsă cooperare cu ENISA;

(f)

coordonează gestionarea incidentelor majore;

(g)

îndeplinește pentru entitățile Uniunii un rol echivalent celui de coordonator desemnat în scopul divulgării coordonate a vulnerabilităților în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2555;

(h)

furnizează, la cererea unei entități a Uniunii, scanarea proactivă și neintruzivă a rețelelor și a sistemelor informatice accesibile publicului respectivei entități a Uniunii.

Informațiile menționate la primul paragraf litera (e) se comunică IICB, rețelei CSIRT și Centrului de situații și de analiză a informațiilor al Uniunii Europene (INTCEN UE), dacă este cazul și în funcție de situație și sub rezerva unor condiții de confidențialitate adecvate.

(4)   CERT-UE poate, în conformitate cu articolul 17 sau 18, după caz, să coopereze cu comunitățile relevante în materie de securitate cibernetică din Uniune și din statele sale membre, inclusiv în următoarele domenii:

(a)

pregătirea, coordonarea în materie de incidente, schimbul de informații și răspunsul la situații de criză la nivel tehnic în cazurile legate de entitățile Uniunii;

(b)

cooperarea operațională privind rețeaua CSIRT, inclusiv în ceea ce privește asistența reciprocă;

(c)

informații privind amenințările cibernetice, inclusiv conștientizarea situației;

(d)

orice subiect care necesită expertiză tehnică în materie de securitate cibernetică din partea CERT-UE.

(5)   În limitele competențelor sale, CERT-UE desfășoară o cooperare structurată cu ENISA în ceea ce privește consolidarea capacităților, cooperarea operațională și analizele strategice pe termen lung ale amenințărilor cibernetice, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/881. CERT-UE poate coopera și face schimb de informații cu Centrul european de combatere a criminalității informatice al Europol.

(6)   CERT-UE poate furniza următoarele servicii care nu sunt descrise în catalogul său de servicii (servicii contra cost):

(a)

servicii care sprijină securitatea cibernetică a mediului TIC al entităților Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), în temeiul unor acorduri privind nivelul serviciilor și sub rezerva resurselor disponibile, în special monitorizarea rețelelor cu spectru larg, inclusiv monitorizarea non-stop din prima linie pentru amenințările cibernetice grave;

(b)

servicii care sprijină operațiunile sau proiectele în materie de securitate cibernetică ale entităților Uniunii, altele decât cele care vizează protejarea mediului lor TIC, în temeiul unor acorduri scrise și cu aprobarea prealabilă a IICB;

(c)

la cerere, o scanare proactivă a rețelei și a sistemelor informatice ale entității Uniunii în cauză pentru a detecta vulnerabilitățile cu un impact potențial semnificativ;

(d)

servicii care sprijină securitatea mediului TIC furnizat altor organizații decât entitățile Uniunii, care cooperează îndeaproape cu entitățile Uniunii, de exemplu, cărora li s-au atribuit sarcini sau responsabilități în temeiul dreptului Uniunii, pe baza unor acorduri scrise și cu aprobarea prealabilă a IICB.

În ceea ce privește primul alineat litera (d), CERT-EU poate, cu titlu excepțional, să încheie acorduri privind nivelul serviciilor cu alte entități decât entitățile Uniunii, cu aprobarea prealabilă a IICB.

(7)   CERT-UE organizează și poate participa la exerciții de securitate cibernetică sau poate recomanda participarea la exercițiile existente, dacă este cazul în strânsă cooperare cu ENISA, pentru a testa nivelul de securitate cibernetică al entităților Uniunii.

(8)   CERT-UE poate oferi entităților Uniunii asistență privind incidentele din rețele și din sistemele de informații care procesează IUEC dacă entitățile Uniunii în cauză îi solicită acest lucru în mod expres în conformitate cu procedurile lor respective. Furnizarea de asistență din partea CERT-UE în temeiul prezentului alineat nu aduce atingere normelor aplicabile privind protecția informațiilor clasificate.

(9)   CERT-UE informează entitățile Uniunii cu privire la procedurile și procesele sale de gestionare a incidentelor.

(10)   CERT-UE contribuie, cu un nivel ridicat de confidențialitate și fiabilitate, prin intermediul mecanismelor de cooperare și al liniilor de raportare adecvate, cu informații relevante și anonimizate cu privire la incidentele majore și la modul în care acestea au fost gestionate. Informațiile respective sunt incluse în raportul menționat la articolul 10 alineatul (14).

(11)   CERT-EU, în cooperare cu AEPD, sprijină entitățile Uniunii în cauză atunci când abordează incidente care duc la încălcarea securității datelor cu caracter personal, fără a aduce atingere competenței și sarcinilor AEPD în calitate de autoritate de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725.

(12)   La solicitarea explicită a departamentelor tematice ale entităților Uniunii, CERT-UE poate oferi consultanță sau sprijin tehnic cu privire la aspecte de politică relevante.

Articolul 14

Orientări, recomandări și apeluri la acțiune

(1)   CERT-UE sprijină punerea în aplicare a prezentului regulament prin adoptarea unor:

(a)

apeluri la acțiune care descriu măsurile urgente de securitate pe care entitățile Uniunii sunt invitate să le adopte într-un termen stabilit;

(b)

propuneri de orientări, transmise IICB, care se adresează tuturor entităților Uniunii sau doar unei părți a acestora;

(c)

propuneri de recomandări, transmise IICB, care se adresează entităților individuale ale Uniunii.

În ceea ce privește primul paragraf litera (a), entitatea Uniunii în cauză informează CERT-UE, fără întârzieri nejustificate după primirea apelului la acțiune, cu privire la modul în care au fost aplicate măsurile de securitate urgente.

(2)   Orientările și recomandările pot include:

(a)

metodologii comune și un model pentru evaluarea maturității în materie de securitate cibernetică a entităților Uniunii, inclusiv baremele sau indicatorii-cheie de performanță corespunzători, care să servească drept referință în sprijinul îmbunătățirii continue a securității cibernetice în toate entitățile Uniunii și să faciliteze stabilirea priorităților în domeniile și măsurile de securitate cibernetică, ținând cont de poziția entităților în materie de securitate cibernetică;

(b)

modalități sau îmbunătățiri ale gestionării riscurilor de securitate cibernetică și ale măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică;

(c)

acorduri de evaluare a nivelului maturității securității cibernetice și de elaborare a planurilor de securitate cibernetică;

(d)

după caz, utilizarea tehnologiei și a arhitecturii comune, din sursă deschisă, precum și a bunelor practici asociate în scopul realizării interoperabilității și a standardelor comune, inclusiv o abordare coordonată privind securitatea lanțului de aprovizionare;

(e)

după caz, informații pentru a facilita utilizarea instrumentelor de achiziții publice comune pentru achiziționarea de servicii și produse de securitate cibernetică relevante de la furnizori terți;

(f)

acorduri privind schimbul de informații în temeiul articolului 20.

Articolul 17

Cooperarea CERT-UE cu omologii din statele membre

(1)   CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, cooperează și face schimb de informații cu omologii naționali din statele membre, in special CSIRT desemnate sau stabilite în conformitate cu articolul 10 din Directiva (UE) 2022/2555, sau, după caz, autoritățile competente și punctele unice de contact menționate la articolul 8 din directiva respectivă, cu privire la incidente, amenințări cibernetice, vulnerabilități, incidente evitate la limită, la posibile contramăsuri, precum și la cele mai bune practici și la toate aspectele relevante pentru îmbunătățirea protecției mediilor TIC ale entităților Uniunii, inclusiv prin intermediul rețelei CSIRT menționate la articolul 15 din Directiva (UE) 2022/2555. CERT-UE sprijină Comisia în cadrul EU-CyCLONe stabilit în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2022/2555 în ceea ce privește gestionarea coordonată a incidentelor și crizelor de securitate cibernetică de mare amploare.

(2)   În cazul în care CERT-UE ia cunoștință de incidente semnificative care au loc pe teritoriul unui stat membru, acesta notifică fără întârziere omologilor relevanți din statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Cu condiția ca datele cu caracter personal să fie protejate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii privind protecția datelor, CERT-UE face schimb de informații relevante, fără întârzieri nejustificate, referitoare la incident cu omologii din statele membre pentru a facilita detectarea amenințărilor sau incidentelor cibernetice similare sau pentru a contribui la analiza unui incident, fără autorizarea entității Uniunii afectate. CERT-UE face schimb de informații referitoare la incidente care dezvăluie identitatea țintei incidentului numai în unul din următoarele cazuri:

(a)

entitatea Uniunii afectată își dă consimțământul;

(b)

entitatea Uniunii nu își dă consimțământul, astfel cum se prevede la litera (a), dar publicarea identității entității Uniunii afectate ar crește probabilitatea ca incidentele din altă parte să fie evitate sau atenuate;

(c)

entitatea Uniunii afectată a făcut deja public faptul că a fost afectată.

Deciziile de a face schimb de informații specifice incidentului care dezvăluie identitatea țintei incidentului în temeiul primului paragraf litera (b) sunt aprobate de șeful CERT-UE. Înainte de a emite o astfel de decizie, CERT-UE contactează în scris entitatea Uniunii afectată, explicând în mod clar modul în care divulgarea identității sale ar contribui la evitarea sau atenuarea incidentelor în altă parte. Șeful CERT-UE furnizează explicația și solicită în mod explicit entității Uniunii să precizeze dacă își dă consimțământul într-un termen stabilit. Șeful CERT-UE informează, de asemenea, entitatea Uniunii că, având în vedere explicația oferită, își rezervă dreptul de a divulga informațiile chiar și în absența consimțământului. Entitatea Uniunii afectată este informată înainte de divulgarea informațiilor.

Articolul 18

Cooperarea CERT-UE cu alți omologi

(1)   CERT-UE poate coopera cu omologi din Uniune alții decât cei menționați la articolul 17, care fac obiectul cerințelor privind securitatea cibernetică, inclusiv cu omologii din cadrul sectorului, cu privire la instrumente și metode, cum ar fi tehnici, tactici, proceduri și bune practici, precum și cu privire la amenințări cibernetice și vulnerabilități. Pentru orice tip de cooperare cu astfel de omologi, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz. În cazul în care CERT-UE stabilește o cooperare cu astfel de omologi, informează orice omologi relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1), în statul membru în care este situat omologul. Dacă este aplicabil și adecvat, o astfel de cooperare și condițiile aferente, inclusiv în ceea ce privește securitatea cibernetică, protecția datelor și gestionarea informațiilor, se stabilesc în acorduri de confidențialitate specifice, cum ar fi contractele sau acordurile administrative. Acordurile de confidențialitate nu necesită aprobarea prealabilă a IICB, însă trebuie să fie informat președintele IICB. În cazul unei nevoi urgente și iminente de a face schimb de informații în materie de securitate cibernetică în interesul entităților Uniunii sau al unei alte părți, CERT-UE poate face acest lucru cu o entitate a cărei competență, capacitate și expertiză specifice sunt necesare în mod justificat pentru a sprijini o astfel de nevoie urgentă și iminentă, chiar dacă CERT-UE nu a încheiat un acord de confidențialitate cu entitatea respectivă. În astfel de cazuri, CERT-UE informează imediat președintele IICB și raportează IICB prin intermediul unor rapoarte sau reuniuni periodice.

(2)   CERT-UE poate coopera cu parteneri, precum entități comerciale, inclusiv entități din cadrul sectorului, organizații internaționale, entități naționale din afara Uniunii Europene sau experți individuali, pentru a colecta informații cu privire la amenințările cibernetice generale și specifice, la incidente evitate la limită, la vulnerabilități și la posibilele contramăsuri. Pentru o cooperare extinsă cu astfel de parteneri, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz.

(3)   CERT-UE poate, cu acordul entității Uniunii afectate de un incident și cu condiția să existe un acord sau un contract de nedivulgare cu omologul sau partenerul relevant, să furnizeze informații referitoare la incidentul specific omologilor sau partenerilor menționați la alineatele (1) și (2) exclusiv în scopul de a contribui la analiza acestuia.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII DE COOPERARE ȘI DE RAPORTARE

Articolul 20

Acorduri privind schimbul de informații în materie de securitate cibernetică

(1)   Entitățile Uniunii pot, în mod voluntar, să aducă la cunoștința CERT-UE și să-i furnizeze informații privind incidentele, amenințările cibernetice, incidentele evitate la limită și vulnerabilitățile care le afectează. CERT-UE se asigură că sunt disponibile mijloace eficiente de comunicare, cu un nivel ridicat de trasabilitate, confidențialitate și fiabilitate, în scopul de a facilita schimbul de informații cu entitățile Uniunii. Atunci când prelucrează notificările, CERT-UE poate acorda prioritate notificărilor obligatorii față de notificările voluntare. Fără a aduce atingere articolului 12, notificarea voluntară nu impune entității Uniunii care transmite informația nicio obligație suplimentară care nu i-ar fi revenit dacă nu ar fi transmis notificarea.

(2)   Pentru a-și îndeplini misiunea și sarcinile încredințate în conformitate cu articolul 13, CERT-UE poate solicita entităților Uniunii să îi furnizeze informații din inventarele lor de sisteme TIC, inclusiv informații referitoare la amenințări cibernetice, incidente evitate la limită, vulnerabilități, indicatori de compromitere, alerte de securitate cibernetică și recomandări privind configurarea instrumentelor de securitate cibernetică pentru detectarea incidentelor cibernetice. Entitatea Uniunii care primește o astfel de solicitare transmite informațiile solicitate și orice modificare ulterioară a acestora, fără întârzieri nejustificate.

(3)   CERT-UE poate face schimb de informații referitoare la incidente cu entitățile Uniunii care dezvăluie identitatea entității Uniunii afectate de incident, cu condiția ca entitatea respectivă a Uniunii să-și fi dat acordul. În cazul în care o entitate a Uniunii nu își dă consimțământul, aceasta furnizează CERT-UE motivele care justifică decizia respectivă.

(4)   Entitățile Uniunii fac schimb, la cerere, de informații cu Parlamentul European și cu Consiliul cu privire la finalizarea planurilor de securitate cibernetică.

(5)   IICB sau CERT-UE, după caz, fac schimb, la cerere, de orientări, recomandări și apeluri la acțiune cu Parlamentul European și cu Consiliul.

(6)   Obligațiile de partajare prevăzute la prezentul articol nu se aplică:

(a)

IUEC;

(b)

informațiilor a căror distribuție ulterioară a fost exclusă prin intermediul unui marcaj vizibil, cu excepția cazului în care schimbul acestora cu CERT-UE a fost permis în mod explicit.

Articolul 21

Obligații de raportare

(1)   Un incident este considerat a fi semnificativ dacă:

(a)

a cauzat sau poate cauza perturbări operaționale grave în funcționarea entității Uniunii sau pierderi financiare pentru entitatea Uniunii în cauză;

(b)

a afectat sau poate afecta alte persoane fizice sau juridice, cauzând prejudicii materiale sau morale considerabile.

(2)   Entitățile Uniunii transmit CERT-UE:

(a)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o avertizare timpurie, care, după caz, indică dacă există suspiciuni că incidentul semnificativ este cauzat de acțiuni ilegale sau răuvoitoare sau ar putea avea un impact în mai multe entități sau transfrontalier;

(b)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 72 de ore din momentul în care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o notificare a incidentului, care, după caz, actualizează informațiile menționate la litera (a) și prezintă o evaluare inițială a incidentului semnificativ, inclusiv a gravității și a impactului acestuia, precum și a indicatorilor de compromitere, dacă sunt disponibili;

(c)

la cererea CERT-UE, un raport intermediar privind actualizări relevante ale situației;

(d)

un raport final, în termen de cel mult o lună de la transmiterea notificării cu privire la incident în temeiul literei (b), care să includă următoarele elemente:

(i)

o descriere detaliată a incidentului, inclusiv a gravității și a impactului acestuia;

(ii)

tipul de amenințare sau de cauză principală care probabil a declanșat incidentul;

(iii)

măsurile de atenuare aplicate și în curs;

(iv)

după caz, impactul transfrontalier sau inter-entități al incidentului;

(e)

în cazul unui incident în desfășurare la momentul prezentării raportului final menționat la litera (d), un raport privind progresele înregistrate și un raport final în termen de o lună de la gestionarea incidentului.

(3)   O entitate a Uniunii informează, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de un incident semnificativ, omologii relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1) din statul membru în care se află că s-a produs un incident semnificativ.

(4)   Entitățile Uniunii notifică, printre altele, toate informațiile care permit CERT-UE să stabilească orice impact inter-entități, orice impact asupra statului membru gazdă sau orice impact transfrontalier în urma unui incident semnificativ. Fără a aduce atingere articolului 12, simpla notificare nu expune entitatea Uniunii la o răspundere sporită.

(5)   După caz, entitățile Uniunii comunică, fără întârzieri nejustificate, utilizatorilor rețelei și ai sistemelor informatice afectate sau ai altor componente ale mediului TIC care ar putea fi afectate de un incident semnificativ sau de o amenințare cibernetică semnificativă și după caz, trebuie să ia măsuri de atenuare, orice măsuri sau măsuri corective pe care le pot lua ca răspuns la incidentul respectiv sau amenințarea respectivă. După caz, entitățile Uniunii informează utilizatorii respectivi despre amenințarea cibernetică semnificativă.

(6)   În cazul în care un incident semnificativ sau o amenințare cibernetică semnificativă afectează o rețea și un sistem informatic sau o componentă a mediului TIC al unei entități a Uniunii care știe că este conectată la mediul TIC al unei alte entități a Uniunii, CERT-UE emite o alertă privind o amenințare cibernetică relevantă.

(7)   Entitățile Uniunii, la cererea CERT-UE și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează CERT-UE informații digitale create prin utilizarea dispozitivelor electronice implicate în incidentele respective. CERT-UE poate furniza detalii suplimentare privind tipurile de informații de care are nevoie pentru o cunoaștere detaliată a situației și pentru răspunsul la incidente.

(8)   CERT-UE transmite IICB, ENISA, INTCEN UE și rețelei CSIRT, o dată la trei luni, un raport de sinteză care include date anonimizate și agregate privind incidentele semnificative, incidentele, amenințările cibernetice, incidentele evitate la limită și vulnerabilitățile în temeiul articolului 20 și incidentele semnificative notificate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Raportul de sinteză reprezintă o contribuție la raportul bienal privind situația în materie de securitate cibernetică în Uniune, adoptat în temeiul articolului 18 din Directiva (UE) 2022/2555.

(9)   Până la 8 iulie 2024, IICB emite orientări sau recomandări care aduc precizări suplimentare privind modalitățile și formatul și conținutul raportării în conformitate cu prezentul articol. Atunci când elaborează astfel de orientări sau recomandări, IICB ține seama de orice acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 23 alineatul (11) din Directiva (UE) 2022/2555 care precizează tipul de informații, formatul și procedura de notificare. CERT-UE difuzează detaliile tehnice adecvate pentru a permite detectarea proactivă, răspunsul la incidente sau adoptarea unor măsuri de atenuare de către entitățile Uniunii.

(10)   Obligațiile de raportare prevăzute la prezentul articol nu se aplică:

(a)

IUEC;

(b)

informațiilor a căror distribuție ulterioară a fost exclusă prin intermediul unui marcaj vizibil, cu excepția cazului în care schimbul acestora cu CERT-UE a fost permis în mod explicit.

Articolul 22

Coordonarea răspunsului la incidente și cooperarea

(1)   Acționând în calitate de centru de schimb de informații în materie de securitate cibernetică și de coordonare a răspunsului la incidente, CERT-UE facilitează schimbul de informații cu privire la incidente, amenințările cibernetice, vulnerabilități și incidente evitate la limită, între:

(a)

entitățile Uniunii;

(b)

omologii menționați la articolele 17 și 18.

(2)   CERT-UE, după caz în strânsă cooperare cu ENISA, facilitează coordonarea între entitățile Uniunii în ceea ce privește răspunsul la incidente, inclusiv prin:

(a)

contribuția la o comunicare externă coerentă;

(b)

sprijin reciproc, cum ar fi schimbul de informații relevante pentru entitățile Uniunii sau furnizarea de asistență, după caz, direct la fața locului;

(c)

utilizarea optimă a resurselor operaționale;

(d)

coordonarea cu alte mecanisme de răspuns la situații de criză la nivelul Uniunii.

(3)   În strânsă cooperare cu ENISA, CERT-UE sprijină entitățile Uniunii în ceea ce privește conștientizarea situației incidentelor, amenințărilor cibernetice, a vulnerabilităților și a incidentelor evitate la limită, precum și prin schimburile legate de cele mai recente evoluții în domeniul securității cibernetice.

(4)   Până la 8 ianuarie 2025, pe baza unei propuneri din partea CERT-UE, IICB adoptă orientări sau recomandări privind coordonarea răspunsului la incidente și cooperarea în cazul incidentelor semnificative. În cazul în care se suspectează că un incident este de natură penală, CERT-UE furnizează orientări privind raportarea incidentului către autoritățile de aplicare a legii, fără întârzieri nejustificate.

(5)   În urma unei cereri specifice din partea unui stat membru și cu aprobarea entităților Uniunii în cauză, CERT-UE poate apela la experți de pe lista menționată la articolul 23 alineatul (4) pentru a contribui la răspunsul la un incident major care are un impact în statul membru respectiv sau la un incident de securitate cibernetică de mare amploare în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (g) din Directiva (UE) 2022/2555. Normele specifice privind accesul și folosirea experților tehnici din entitățile Uniunii sunt aprobate de IICB pe baza unei propuneri a CERT-UE.

Articolul 23

Gestionarea incidentelor majore

(1)   Pentru a sprijini la nivel operațional gestionarea coordonată a incidentelor majore care afectează entitățile Uniunii și pentru a contribui la schimbul periodic de informații relevante între entitățile Uniunii și cu statele membre, IICB, în conformitate cu articolul 11 litera (q), stabilește un plan de gestionare a crizelor cibernetice pe baza activităților menționate la articolul 22 alineatul (2), în strânsă cooperare cu CERT-UE și ENISA. Planul de gestionare a crizelor cibernetice include cel puțin următoarele elemente:

(a)

modalități cu privire la coordonarea și fluxul de informații între entitățile Uniunii pentru gestionarea incidentelor majore la nivel operațional;

(b)

proceduri standard de operare (PSO) comune;

(c)

o taxonomie comună a gravității incidentelor majore și a punctelor de declanșare a crizelor;

(d)

exerciții periodice;

(e)

canale de comunicare securizate care urmează să fie utilizate.

(2)   Reprezentantul Comisiei în cadrul IICB, sub rezerva planului de gestionare a crizelor cibernetice instituit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva (UE) 2022/2555, este punctul de contact pentru schimbul de informații relevante în legătură cu incidentele majore cu EU-CyCLONe.

(3)   CERT-UE coordonează, la nivelul entităților Uniunii, gestionarea incidentelor majore. CERT-UE menține un inventar al expertizei tehnice disponibile necesare pentru răspunsul la incidente în cazul unor incidente majore și sprijină IICB în coordonarea planurilor de gestionare a crizelor cibernetice ale entităților Uniunii pentru incidentele majore menționate la articolul 9 alineatul (2).

(4)   Entitățile Uniunii contribuie la inventarul expertizei tehnice prin transmiterea unei liste, actualizate anual, de experți disponibili în cadrul organizațiilor respective, în care sunt detaliate competențele tehnice specifice ale acestora.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 13 decembrie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

P. NAVARRO RÍOS


(1)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 8 decembrie 2023.

(2)  Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (Directiva NIS 2) (JO L 333, 27.12.2022, p. 80).

(3)  Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

(4)  Acordul dintre Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Comitetul Economic și Social European, Comitetul European al Regiunilor și Banca Europeană de Investiții privind organizarea și funcționarea unui Centru de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organismele și agențiile Uniunii (CERT-UE) (JO C 12, 13.1.2018, p. 1).

(5)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități și de instituire a unor măsuri speciale tranzitorii aplicabile funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(6)  Recomandarea (UE) 2017/1584 a Comisiei din 13 septembrie 2017 privind răspunsul coordonat la incidentele și crizele de securitate cibernetică de mare amploare (JO L 239, 19.9.2017, p. 36).

(7)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(8)   JO C 258, 5.7.2022, p. 10.

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).


ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2841/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)



whereas









keyboard_arrow_down