search


keyboard_tab Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR GA HR HU IT LV LT MT NL PL PT RO SK SL SV print pdf

2023/2841 RO cercato: 'cadrul' . Output generated live by software developed by IusOnDemand srl




whereas cadrul:


definitions:


cloud tag: and the number of total unique words without stopwords is: 931

 

Articolul 6

cadrul de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică

(1)   Până la 8 aprilie 2025, fiecare entitate a Uniunii, după efectuarea unei analize inițiale a securității cibernetice, cum ar fi un audit, instituie un cadru intern de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică (denumit în continuare „cadrul”). Instituirea cadrului se află sub supravegherea și responsabilitatea celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii.

(2)   cadrul acoperă întregul mediu TIC neclasificat al entității Uniunii în cauză, inclusiv orice mediu TIC de la fața locului, rețea tehnologică operațională, active și servicii externalizate în medii de cloud computing sau găzduite de părți terțe, dispozitive mobile, rețele corporative, rețele organizaționale care nu sunt conectate la internet și orice dispozitive conectate la aceste medii (mediul TIC). cadrul se bazează pe o abordare care ia în considerare toate riscurile.

(3)   cadrul asigură un nivel ridicat de securitate cibernetică. cadrul stabilește politici interne de securitate cibernetică, inclusiv obiective și priorități, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, precum și rolurile și responsabilitățile personalului entității Uniunii însărcinat cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament. cadrul include, de asemenea, mecanisme de măsurare a eficacității punerii în aplicare.

(4)   cadrul este revizuit periodic, având în vedere evoluția riscurilor de securitate cibernetică, și cel puțin o dată la patru ani. După caz și în urma unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10, cadrul unei entități a Uniunii poate fi actualizat pe baza orientărilor CERT-UE privind incidentele identificate sau posibilele lacune observate în punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)   Cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii este responsabil cu punerea în aplicare a prezentului regulament și supraveghează respectarea de către organizația sa a obligațiilor legate de cadru.

(6)   După caz și fără a aduce atingere responsabilității sale pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii poate delega obligații specifice în temeiul prezentului regulament personalului cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau altor funcționari de nivel echivalent, din entitatea Uniunii în cauză. Indiferent de astfel de delegări, cel mai înalt nivel de conducere poate fi tras la răspundere pentru încălcarea prezentului regulament de către entitatea Uniunii în cauză.

(7)   Fiecare entitate a Uniunii dispune de mecanisme eficace pentru a se asigura că un procent adecvat din bugetul în domeniul TIC este cheltuit pentru securitatea cibernetică. La stabilirea acestui procent se ține seama în mod corespunzător de cadru.

(8)   Fiecare entitate a Uniunii numește un responsabil local cu securitatea cibernetică sau o funcție echivalentă care acționează ca punct unic de contact în ceea ce privește toate aspectele securității cibernetice. Responsabilul local cu securitatea cibernetică facilitează punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic în mod direct celui mai înalt nivel de conducere cu privire la stadiul punerii în aplicare. Fără a aduce atingere faptului că responsabilul local cu securitatea cibernetică este punctul unic de contact în fiecare entitate a Uniunii, o entitate a Uniunii poate delega CERT-UE anumite sarcini ale responsabilului local cu securitatea cibernetică în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, pe baza unui acord privind nivelul serviciilor încheiat între entitatea Uniunii respectivă și CERT-UE, sau sarcinile respective pot fi partajate de mai multe entități ale Uniunii. În cazul în care aceste sarcini sunt delegate CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 decide dacă furnizarea serviciului respectiv urmează să facă parte dintre serviciile de referință ale CERT-UE, ținând seama de resursele umane și financiare ale entității Uniunii în cauză. Fiecare entitate a Uniunii comunică CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, responsabilii locali cu securitatea cibernetică numiți și orice modificare ulterioară a numirilor.

CERT-UE întocmește și menține actualizată o listă a responsabililor locali cu securitatea cibernetică numiți.

(9)   Personalul cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau alți funcționari de nivel echivalent din fiecare entitate a Uniunii, precum și toți membrii relevanți ai personalului însărcinați cu punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament urmează periodic cursuri de formare specifice în vederea dobândirii unor cunoștințe și competențe suficiente pentru a înțelege și a evalua riscul în materie de securitate cibernetică și practicile de gestionare a securității cibernetice, precum și impactul acestora asupra operațiunilor entității Uniunii.

Articolul 8

Măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică

(1)   Fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 septembrie 2025, fiecare entitate a Uniunii, sub supravegherea celui mai înalt nivel de conducere, ia măsuri tehnice, operaționale și organizatorice adecvate și proporționale pentru a gestiona riscurile de securitate cibernetică identificate în temeiul cadrului și pentru a preveni sau a reduce la minimum impactul incidentelor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei și, după caz, de standardele europene și internaționale relevante, măsurile respective asigură un nivel de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întregul mediu TIC proporțional cu riscurile de securitate cibernetică existente. Atunci când se evaluează proporționalitatea măsurilor respective, se ține seama în mod corespunzător de gradul de expunere a entității Uniunii la riscuri de securitate cibernetică, de dimensiunea sa, de probabilitatea producerii unor incidente și de gravitatea acestora, inclusiv de impactul lor societal, economic și interinstituțional.

(2)   Entitățile Uniunii abordează cel puțin următoarele domenii în punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)

politica în materie de securitate cibernetică, inclusiv măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor și priorităților menționate la articolul 6 și la alineatul (3) de la prezentul articol;

(b)

politicile privind analiza riscurilor de securitate cibernetică și securitatea sistemelor informatice;

(c)

obiectivele de politică privind utilizarea serviciilor de cloud computing;

(d)

auditul de securitate cibernetică, după caz, care poate include o evaluare a riscurilor de securitate cibernetică, a vulnerabilității și a amenințărilor cibernetice, precum și teste de penetrare efectuate periodic de un furnizor privat de încredere;

(e)

punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor de securitate cibernetică menționate la litera (d) prin intermediul actualizărilor securității cibernetice și ale politicilor;

(f)

organizarea securității cibernetice, inclusiv stabilirea rolurilor și a responsabilităților;

(g)

gestionarea activelor, inclusiv inventarul activelor TIC și cartografierea rețelelor TIC;

(h)

securitatea resurselor umane și controlul accesului;

(i)

securitatea operațiunilor;

(j)

securitatea comunicațiilor;

(k)

achiziționarea, dezvoltarea și întreținerea de sisteme, inclusiv politicile privind gestionarea și divulgarea vulnerabilităților;

(l)

acolo unde este posibil, politicile privind transparența codului-sursă;

(m)

securitatea lanțului de aprovizionare, inclusiv aspectele legate de securitate referitoare la relațiile dintre fiecare entitate a Uniunii și furnizorii sau prestatorii de servicii direcți ai acesteia;

(n)

gestionarea incidentelor și cooperarea cu CERT-UE, cum ar fi monitorizarea și jurnalizarea evenimentelor de securitate;

(o)

gestionarea continuității activității, de exemplu gestionarea copiilor de rezervă și recuperarea în caz de dezastru, precum și gestionarea crizelor; precum și

(p)

promovarea și dezvoltarea unor programe de educație, competențe, sensibilizare, exerciții și formare în materie de securitate cibernetică.

În sensul primului paragraf litera (m), entitățile Uniunii iau în considerare vulnerabilitățile specifice fiecărui furnizor și prestator de servicii direct, precum și calitatea generală a produselor și a practicilor în materie de securitate cibernetică ale furnizorilor și prestatorilor lor de servicii, inclusiv procedurile lor securizate de dezvoltare.

(3)   Entitățile Uniunii iau cel puțin următoarele măsuri specifice de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)

măsuri tehnice pentru a permite și a susține telemunca;

(b)

măsuri concrete pentru trecerea la principiile de încredere zero;

(c)

utilizarea autentificării multifactor ca normă pentru toate rețelele și sistemele informatice;

(d)

utilizarea criptografiei și a criptării, în special a criptării de la un capăt la altul, precum și a semnăturilor digitale securizate;

(e)

după caz, comunicații securizate de voce, video și text, precum și sisteme securizate de comunicații de urgență în entitatea Uniunii;

(f)

măsuri proactive pentru detectarea și eliminarea programelor malware și spyware;

(g)

asigurarea securității lanțului de aprovizionare cu software prin criterii de dezvoltare și evaluare securizată a software-ului;

(h)

stabilirea și adoptarea unor programe de formare privind securitatea cibernetică, proporționale cu sarcinile prevăzute și cu capacitățile preconizate pentru cel mai înalt nivel de conducere și pentru membrii personalului entității Uniunii însărcinați cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament;

(i)

formarea periodică a membrilor personalului în materie de securitate cibernetică;

(j)

după caz, participarea la analizele de risc privind interconectivitatea între entitățile Uniunii;

(k)

consolidarea normelor privind achizițiile publice pentru a facilita un nivel comun ridicat de securitate cibernetică prin:

(i)

eliminarea barierelor contractuale care limitează partajarea informațiilor de către furnizorii de servicii TIC cu CERT-UE despre incidente, vulnerabilități și amenințări cibernetice;

(ii)

obligațiile contractuale de a raporta incidentele, vulnerabilitățile și amenințările cibernetice, precum și de a institui mecanisme adecvate de răspuns la incidente și de monitorizare a acestora.

Articolul 9

Planuri de securitate cibernetică

(1)   În urma încheierii evaluării maturității în materie de securitate cibernetică efectuate în temeiul articolului 7 și ținând seama de activele și riscurile de securitate cibernetică identificate în cadru, precum și de măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică luate în temeiul articolului 8, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii aprobă un plan de securitate cibernetică fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 ianuarie 2026. Planul de securitate cibernetică vizează creșterea gradului de securitate cibernetică în ansamblu a entității Uniunii și contribuie, astfel, la îmbunătățirea unui nivel comun ridicat de securitate cibernetică în entitățile Uniunii. Planul de securitate cibernetică include cel puțin măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică luate în temeiul articolului 8. Planul de securitate cibernetică se revizuiește o dată la doi ani, sau mai des dacă este necesar, în urma evaluărilor maturității în materie de securitate cibernetică efectuate în temeiul articolului 7 sau a oricărei revizuiri substanțiale a cadrului.

(2)   Planul de securitate cibernetică include planul de gestionare a crizelor cibernetice al entității Uniunii pentru incidentele majore.

(3)   Entitatea Uniunii transmite planul de securitate cibernetică finalizat Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10.

CAPITOLUL III

CONSILIUL INTERINSTITUȚIONAL PENTRU SECURITATE CIBERNETICĂ

Articolul 12

Respectarea dispozițiilor

(1)   În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) și cu articolul 11, IICB monitorizează în mod eficace punerea în aplicare de către entitățile Uniunii a prezentului regulament și a orientărilor, a recomandărilor și a apelurilor la acțiune adoptate. IICB poate solicita entităților Uniunii informațiile sau documentele necesare în acest scop. În scopul adoptării unor măsuri de asigurare a conformității în temeiul prezentului articol, atunci când entitatea Uniunii în cauză este reprezentată direct în IICB, aceasta nu are drept de vot.

(2)   În cazul în care constată că o entitate a Uniunii nu a pus în aplicare în mod efectiv prezentul regulament sau orientările, recomandările sau apelurile la acțiune emise în temeiul acestuia, IICB poate, fără a aduce atingere procedurilor interne ale entității Uniunii în cauză și după ce îi oferă entității Uniunii în cauză ocazia de a-și prezenta observațiile:

(a)

să comunice entității Uniunii în cauză un aviz motivat despre lacunele constatate în punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)

să ofere, după consultarea CERT-UE, orientări entității Uniunii pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament a cadrului acesteia, a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică, a planului de securitate cibernetică și a obligațiilor de raportare, într-o perioadă specificată;

(c)

să emită un avertisment în vederea remedierii deficiențelor identificate într-o perioadă specificată, inclusiv recomandări de modificare a măsurilor adoptate de entitatea Uniunii în cauză în temeiul prezentului regulament;

(d)

să emită o notificare motivată către entitatea Uniunii în cauză, în cazul în care deficiențele identificate într-un avertisment emis în temeiul literei (c) nu au fost abordate suficient în termenul specificat;

(e)

să emită:

(i)

o recomandare de efectuare a unui audit; sau

(ii)

o cerere privind efectuarea unui audit de către un serviciu de audit terț;

(f)

dacă este cazul, să informeze Curtea de Conturi, în limitele mandatului său, cu privire la presupusa neconformitate;

(g)

să emită o recomandare pentru toate statele membre și entitățile Uniunii de a implementa o suspendare temporară a fluxurilor de date către entitatea Uniunii în cauză.

În sensul primului paragraf litera (c), audiența unui avertisment este restricționată în mod corespunzător, dacă este necesar, având în vedere riscul în materie de securitate cibernetică.

Avertismentele și recomandările emise în temeiul primului paragraf se adresează celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii în cauză.

(3)   În cazul în care IICB a adoptat măsuri în temeiul alineatului (2) primul paragraf literele (a)-(g), entitatea Uniunii în cauză oferă detalii ale măsurilor și acțiunilor întreprinse pentru a remedia presupusele deficiențe identificate de IICB. Entitatea Uniunii transmite aceste detalii într-un termen rezonabil care urmează să fie convenit cu IICB.

(4)   În cazul în care consideră că există o încălcare persistentă a dispozițiilor prezentului regulament de către o entitate a Uniunii, care rezultă direct din acțiunile sau omisiunile unui funcționar sau ale unui alt agent al Uniunii, inclusiv la cel mai înalt nivel de conducere, IICB solicită entității Uniunii în cauză să ia măsurile corespunzătoare, solicitându-i inclusiv să adopte măsuri de natură disciplinară, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în Statutul funcționarilor Uniunii Europene și cu orice altă norme și proceduri aplicabile. În acest scop, IICB transferă informațiile necesare către entitatea Uniunii în cauză.

(5)   În cazul în care entitățile Uniunii notifică faptul că nu sunt în măsură să respecte termenele-limită stabilite la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (1), IICB poate, în cazuri justificate în mod corespunzător, ținând cont de dimensiunea entității Uniunii, să autorizeze prelungirea acestor termene-limită.

CAPITOLUL IV

CERT-UE

Articolul 16

Aspecte financiare și de personal

(1)   CERT-UE este integrat în structura administrativă a unei direcții generale a Comisiei pentru a beneficia de structurile de sprijin administrativ, financiar și contabil ale Comisiei, menținându-și în același timp statutul de furnizor interinstituțional autonom de servicii pentru toate entitățile Uniunii. Comisia informează IICB cu privire la amplasarea administrativă a CERT-UE și la eventuale modificări ale acesteia. Comisia revizuiește acordurile administrative referitoare la CERT-UE în mod regulat și, în orice caz, înainte de instituirea oricărui cadru financiar multianual în temeiul articolului 312 din TFUE, pentru a permite luarea de măsuri adecvate. Revizuirea include posibilitatea de a institui CERT-UE ca oficiu al Uniunii.

(2)   În ceea ce privește aplicarea procedurilor administrative și financiare, șeful CERT-UE acționează sub autoritatea Comisiei și sub supravegherea IICB.

(3)   Sarcinile și activitățile CERT-UE, inclusiv serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul articolului 13 alineatele (3), (4), (5) și (7) și al articolului 14 alineatul (1) entităților Uniunii finanțate în cadrul rubricii „Administrația publică europeană” din cadrul financiar multianual, sunt finanțate printr-o linie bugetară separată a bugetului Comisiei. Posturile alocate CERT-UE sunt detaliate într-o notă de subsol la schema de personal a Comisiei.

(4)   Entitățile Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), aduc o contribuție anuală la bugetul CERT-UE pentru a acoperi serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul alineatului menționat. Contribuțiile se bazează pe orientările oferite de IICB și convenite între fiecare entitate a Uniunii și CERT-UE în cadrul acordurilor privind nivelul serviciilor. Contribuțiile reprezintă un procent echitabil și proporțional din costurile totale ale serviciilor furnizate. Acestea sunt primite în cadrul liniei bugetare separate menționate la alineatul (3) din prezentul articol, ca venituri alocate interne, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(5)   Costurile aferente serviciilor furnizate la articolul 13 alineatul (6) se recuperează de la entitățile Uniunii beneficiare ale serviciilor furnizate de CERT-UE. Veniturile sunt alocate liniilor bugetare prin care se suportă costurile.

Articolul 17

Cooperarea CERT-UE cu omologii din statele membre

(1)   CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, cooperează și face schimb de informații cu omologii naționali din statele membre, in special CSIRT desemnate sau stabilite în conformitate cu articolul 10 din Directiva (UE) 2022/2555, sau, după caz, autoritățile competente și punctele unice de contact menționate la articolul 8 din directiva respectivă, cu privire la incidente, amenințări cibernetice, vulnerabilități, incidente evitate la limită, la posibile contramăsuri, precum și la cele mai bune practici și la toate aspectele relevante pentru îmbunătățirea protecției mediilor TIC ale entităților Uniunii, inclusiv prin intermediul rețelei CSIRT menționate la articolul 15 din Directiva (UE) 2022/2555. CERT-UE sprijină Comisia în cadrul EU-CyCLONe stabilit în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2022/2555 în ceea ce privește gestionarea coordonată a incidentelor și crizelor de securitate cibernetică de mare amploare.

(2)   În cazul în care CERT-UE ia cunoștință de incidente semnificative care au loc pe teritoriul unui stat membru, acesta notifică fără întârziere omologilor relevanți din statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Cu condiția ca datele cu caracter personal să fie protejate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii privind protecția datelor, CERT-UE face schimb de informații relevante, fără întârzieri nejustificate, referitoare la incident cu omologii din statele membre pentru a facilita detectarea amenințărilor sau incidentelor cibernetice similare sau pentru a contribui la analiza unui incident, fără autorizarea entității Uniunii afectate. CERT-UE face schimb de informații referitoare la incidente care dezvăluie identitatea țintei incidentului numai în unul din următoarele cazuri:

(a)

entitatea Uniunii afectată își dă consimțământul;

(b)

entitatea Uniunii nu își dă consimțământul, astfel cum se prevede la litera (a), dar publicarea identității entității Uniunii afectate ar crește probabilitatea ca incidentele din altă parte să fie evitate sau atenuate;

(c)

entitatea Uniunii afectată a făcut deja public faptul că a fost afectată.

Deciziile de a face schimb de informații specifice incidentului care dezvăluie identitatea țintei incidentului în temeiul primului paragraf litera (b) sunt aprobate de șeful CERT-UE. Înainte de a emite o astfel de decizie, CERT-UE contactează în scris entitatea Uniunii afectată, explicând în mod clar modul în care divulgarea identității sale ar contribui la evitarea sau atenuarea incidentelor în altă parte. Șeful CERT-UE furnizează explicația și solicită în mod explicit entității Uniunii să precizeze dacă își dă consimțământul într-un termen stabilit. Șeful CERT-UE informează, de asemenea, entitatea Uniunii că, având în vedere explicația oferită, își rezervă dreptul de a divulga informațiile chiar și în absența consimțământului. Entitatea Uniunii afectată este informată înainte de divulgarea informațiilor.

Articolul 18

Cooperarea CERT-UE cu alți omologi

(1)   CERT-UE poate coopera cu omologi din Uniune alții decât cei menționați la articolul 17, care fac obiectul cerințelor privind securitatea cibernetică, inclusiv cu omologii din cadrul sectorului, cu privire la instrumente și metode, cum ar fi tehnici, tactici, proceduri și bune practici, precum și cu privire la amenințări cibernetice și vulnerabilități. Pentru orice tip de cooperare cu astfel de omologi, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz. În cazul în care CERT-UE stabilește o cooperare cu astfel de omologi, informează orice omologi relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1), în statul membru în care este situat omologul. Dacă este aplicabil și adecvat, o astfel de cooperare și condițiile aferente, inclusiv în ceea ce privește securitatea cibernetică, protecția datelor și gestionarea informațiilor, se stabilesc în acorduri de confidențialitate specifice, cum ar fi contractele sau acordurile administrative. Acordurile de confidențialitate nu necesită aprobarea prealabilă a IICB, însă trebuie să fie informat președintele IICB. În cazul unei nevoi urgente și iminente de a face schimb de informații în materie de securitate cibernetică în interesul entităților Uniunii sau al unei alte părți, CERT-UE poate face acest lucru cu o entitate a cărei competență, capacitate și expertiză specifice sunt necesare în mod justificat pentru a sprijini o astfel de nevoie urgentă și iminentă, chiar dacă CERT-UE nu a încheiat un acord de confidențialitate cu entitatea respectivă. În astfel de cazuri, CERT-UE informează imediat președintele IICB și raportează IICB prin intermediul unor rapoarte sau reuniuni periodice.

(2)   CERT-UE poate coopera cu parteneri, precum entități comerciale, inclusiv entități din cadrul sectorului, organizații internaționale, entități naționale din afara Uniunii Europene sau experți individuali, pentru a colecta informații cu privire la amenințările cibernetice generale și specifice, la incidente evitate la limită, la vulnerabilități și la posibilele contramăsuri. Pentru o cooperare extinsă cu astfel de parteneri, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz.

(3)   CERT-UE poate, cu acordul entității Uniunii afectate de un incident și cu condiția să existe un acord sau un contract de nedivulgare cu omologul sau partenerul relevant, să furnizeze informații referitoare la incidentul specific omologilor sau partenerilor menționați la alineatele (1) și (2) exclusiv în scopul de a contribui la analiza acestuia.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII DE COOPERARE ȘI DE RAPORTARE

Articolul 23

Gestionarea incidentelor majore

(1)   Pentru a sprijini la nivel operațional gestionarea coordonată a incidentelor majore care afectează entitățile Uniunii și pentru a contribui la schimbul periodic de informații relevante între entitățile Uniunii și cu statele membre, IICB, în conformitate cu articolul 11 litera (q), stabilește un plan de gestionare a crizelor cibernetice pe baza activităților menționate la articolul 22 alineatul (2), în strânsă cooperare cu CERT-UE și ENISA. Planul de gestionare a crizelor cibernetice include cel puțin următoarele elemente:

(a)

modalități cu privire la coordonarea și fluxul de informații între entitățile Uniunii pentru gestionarea incidentelor majore la nivel operațional;

(b)

proceduri standard de operare (PSO) comune;

(c)

o taxonomie comună a gravității incidentelor majore și a punctelor de declanșare a crizelor;

(d)

exerciții periodice;

(e)

canale de comunicare securizate care urmează să fie utilizate.

(2)   Reprezentantul Comisiei în cadrul IICB, sub rezerva planului de gestionare a crizelor cibernetice instituit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva (UE) 2022/2555, este punctul de contact pentru schimbul de informații relevante în legătură cu incidentele majore cu EU-CyCLONe.

(3)   CERT-UE coordonează, la nivelul entităților Uniunii, gestionarea incidentelor majore. CERT-UE menține un inventar al expertizei tehnice disponibile necesare pentru răspunsul la incidente în cazul unor incidente majore și sprijină IICB în coordonarea planurilor de gestionare a crizelor cibernetice ale entităților Uniunii pentru incidentele majore menționate la articolul 9 alineatul (2).

(4)   Entitățile Uniunii contribuie la inventarul expertizei tehnice prin transmiterea unei liste, actualizate anual, de experți disponibili în cadrul organizațiilor respective, în care sunt detaliate competențele tehnice specifice ale acestora.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE


whereas









keyboard_arrow_down