Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

(1) Până la 8 aprilie 2025, fiecare entitate a Uniunii, după efectuarea unei analize inițiale a securității cibernetice, cum ar fi un audit, instituie un cadru intern de gestionare, guvernanță și control al riscurilor de securitate cibernetică (denumit în continuare „cadrul”). Instituirea cadrului se află sub supravegherea și responsabilitatea celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii.

(2) Cadrul acoperă întregul mediu TIC neclasificat al entității Uniunii în cauză, inclusiv orice mediu TIC de la fața locului, rețea tehnologică operațională, active și servicii externalizate în medii de cloud computing sau găzduite de părți terțe, dispozitive mobile, rețele corporative, rețele organizaționale care nu sunt conectate la internet și orice dispozitive conectate la aceste medii (mediul TIC). Cadrul se bazează pe o abordare care ia în considerare toate riscurile.

(3) Cadrul asigură un nivel ridicat de securitate cibernetică. Cadrul stabilește politici interne de securitate cibernetică, inclusiv obiective și priorități, pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, precum și rolurile și responsabilitățile personalului entității Uniunii însărcinat cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament. Cadrul include, de asemenea, mecanisme de măsurare a eficacității punerii în aplicare.

(4) Cadrul este revizuit periodic, având în vedere evoluția riscurilor de securitate cibernetică, și cel puțin o dată la patru ani. După caz și în urma unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10, cadrul unei entități a Uniunii poate fi actualizat pe baza orientărilor CERT-UE privind incidentele identificate sau posibilele lacune observate în punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5) Cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii este responsabil cu punerea în aplicare a prezentului regulament și supraveghează respectarea de către organizația sa a obligațiilor legate de cadru.

(6) După caz și fără a aduce atingere responsabilității sale pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cel mai înalt nivel de conducere al fiecărei entități a Uniunii poate delega obligații specifice în temeiul prezentului regulament personalului cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau altor funcționari de nivel echivalent, din entitatea Uniunii în cauză. Indiferent de astfel de delegări, cel mai înalt nivel de conducere poate fi tras la răspundere pentru încălcarea prezentului regulament de către entitatea Uniunii în cauză.

(7) Fiecare entitate a Uniunii dispune de mecanisme eficace pentru a se asigura că un procent adecvat din bugetul în domeniul TIC este cheltuit pentru securitatea cibernetică. La stabilirea acestui procent se ține seama în mod corespunzător de cadru.

(8) Fiecare entitate a Uniunii numește un responsabil local cu securitatea cibernetică sau o funcție echivalentă care acționează ca punct unic de contact în ceea ce privește toate aspectele securității cibernetice. Responsabilul local cu securitatea cibernetică facilitează punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic în mod direct celui mai înalt nivel de conducere cu privire la stadiul punerii în aplicare. Fără a aduce atingere faptului că responsabilul local cu securitatea cibernetică este punctul unic de contact în fiecare entitate a Uniunii, o entitate a Uniunii poate delega CERT-UE anumite sarcini ale responsabilului local cu securitatea cibernetică în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, pe baza unui acord privind nivelul serviciilor încheiat între entitatea Uniunii respectivă și CERT-UE, sau sarcinile respective pot fi partajate de mai multe entități ale Uniunii. În cazul în care aceste sarcini sunt delegate CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 decide dacă furnizarea serviciului respectiv urmează să facă parte dintre serviciile de referință ale CERT-UE, ținând seama de resursele umane și financiare ale entității Uniunii în cauză. Fiecare entitate a Uniunii comunică CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, responsabilii locali cu securitatea cibernetică numiți și orice modificare ulterioară a numirilor.

CERT-UE întocmește și menține actualizată o listă a responsabililor locali cu securitatea cibernetică numiți.

(9) Personalul cu funcții superioare de conducere în sensul articolului 29 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau alți funcționari de nivel echivalent din fiecare entitate a Uniunii, precum și toți membrii relevanți ai personalului însărcinați cu punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament urmează periodic cursuri de formare specifice în vederea dobândirii unor cunoștințe și competențe suficiente pentru a înțelege și a evalua riscul în materie de securitate cibernetică și practicile de gestionare a securității cibernetice, precum și impactul acestora asupra operațiunilor entității Uniunii.

Articolul 7

Evaluări ale maturității în materie de securitate cibernetică

(1) Până la 8 iulie 2025 și, ulterior, cel puțin o dată la doi ani, fiecare entitate a Uniunii efectuează o evaluare a maturității în materie de securitate cibernetică încorporând toate elementele mediului său TIC.

(2) Evaluările maturității în materie de securitate cibernetică se efectuează, după caz, cu asistența unei părți terțe specializate.

(3) Entitățile Uniunii cu structuri similare pot coopera la efectuarea evaluărilor maturității în materie de securitate cibernetică pentru entitățile lor respective.

(4) Pe baza unei cereri din partea Consiliului interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 și cu consimțământul explicit al entității Uniunii în cauză, rezultatele unei evaluări a maturității în materie de securitate cibernetică pot fi discutate în Consiliul respectiv sau în grupul informal de responsabili locali cu securitatea cibernetică, cu scopul de a învăța din experiență și de a face schimb de bune practici.

Articolul 8

Măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică

(1) Fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la 8 septembrie 2025, fiecare entitate a Uniunii, sub supravegherea celui mai înalt nivel de conducere, ia măsuri tehnice, operaționale și organizatorice adecvate și proporționale pentru a gestiona riscurile de securitate cibernetică identificate în temeiul cadrului și pentru a preveni sau a reduce la minimum impactul incidentelor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei și, după caz, de standardele europene și internaționale relevante, măsurile respective asigură un nivel de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întregul mediu TIC proporțional cu riscurile de securitate cibernetică existente. Atunci când se evaluează proporționalitatea măsurilor respective, se ține seama în mod corespunzător de gradul de expunere a entității Uniunii la riscuri de securitate cibernetică, de dimensiunea sa, de probabilitatea producerii unor incidente și de gravitatea acestora, inclusiv de impactul lor societal, economic și interinstituțional.

(2) Entitățile Uniunii abordează cel puțin următoarele domenii în punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)	politica în materie de securitate cibernetică, inclusiv măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor și priorităților menționate la articolul 6 și la alineatul (3) de la prezentul articol;

(b)	politicile privind analiza riscurilor de securitate cibernetică și securitatea sistemelor informatice;

(c)	obiectivele de politică privind utilizarea serviciilor de cloud computing;

(d)	auditul de securitate cibernetică, după caz, care poate include o evaluare a riscurilor de securitate cibernetică, a vulnerabilității și a amenințărilor cibernetice, precum și teste de penetrare efectuate periodic de un furnizor privat de încredere;

(e)	punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor de securitate cibernetică menționate la litera (d) prin intermediul actualizărilor securității cibernetice și ale politicilor;

(f)	organizarea securității cibernetice, inclusiv stabilirea rolurilor și a responsabilităților;

(g)	gestionarea activelor, inclusiv inventarul activelor TIC și cartografierea rețelelor TIC;

(h)	securitatea resurselor umane și controlul accesului;

(i)	securitatea operațiunilor;

(j)	securitatea comunicațiilor;

(k)	achiziționarea, dezvoltarea și întreținerea de sisteme, inclusiv politicile privind gestionarea și divulgarea vulnerabilităților;

(l)	acolo unde este posibil, politicile privind transparența codului-sursă;

(m)	securitatea lanțului de aprovizionare, inclusiv aspectele legate de securitate referitoare la relațiile dintre fiecare entitate a Uniunii și furnizorii sau prestatorii de servicii direcți ai acesteia;

(n)	gestionarea incidentelor și cooperarea cu CERT-UE, cum ar fi monitorizarea și jurnalizarea evenimentelor de securitate;

(o)	gestionarea continuității activității, de exemplu gestionarea copiilor de rezervă și recuperarea în caz de dezastru, precum și gestionarea crizelor; precum și

(p)	promovarea și dezvoltarea unor programe de educație, competențe, sensibilizare, exerciții și formare în materie de securitate cibernetică.

În sensul primului paragraf litera (m), entitățile Uniunii iau în considerare vulnerabilitățile specifice fiecărui furnizor și prestator de servicii direct, precum și calitatea generală a produselor și a practicilor în materie de securitate cibernetică ale furnizorilor și prestatorilor lor de servicii, inclusiv procedurile lor securizate de dezvoltare.

(3) Entitățile Uniunii iau cel puțin următoarele măsuri specifice de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică:

(a)	măsuri tehnice pentru a permite și a susține telemunca;

(b)	măsuri concrete pentru trecerea la principiile de încredere zero;

(c)	utilizarea autentificării multifactor ca normă pentru toate rețelele și sistemele informatice;

(d)	utilizarea criptografiei și a criptării, în special a criptării de la un capăt la altul, precum și a semnăturilor digitale securizate;

(e)	după caz, comunicații securizate de voce, video și text, precum și sisteme securizate de comunicații de urgență în entitatea Uniunii;

(f)	măsuri proactive pentru detectarea și eliminarea programelor malware și spyware;

(g)	asigurarea securității lanțului de aprovizionare cu software prin criterii de dezvoltare și evaluare securizată a software-ului;

(h)

stabilirea și adoptarea unor programe de formare privind securitatea cibernetică, proporționale cu sarcinile prevăzute și cu capacitățile preconizate pentru cel mai înalt nivel de conducere și pentru membrii personalului entității Uniunii însărcinați cu asigurarea punerii în aplicare eficace a prezentului regulament;

(i)	formarea periodică a membrilor personalului în materie de securitate cibernetică;

(j)	după caz, participarea la analizele de risc privind interconectivitatea între entitățile Uniunii;

(k)

consolidarea normelor privind achizițiile publice pentru a facilita un nivel comun ridicat de securitate cibernetică prin:

(i)	eliminarea barierelor contractuale care limitează partajarea informațiilor de către furnizorii de servicii TIC cu CERT-UE despre incidente, vulnerabilități și amenințări cibernetice;

(ii)	obligațiile contractuale de a raporta incidentele, vulnerabilitățile și amenințările cibernetice, precum și de a institui mecanisme adecvate de răspuns la incidente și de monitorizare a acestora.

Articolul 12

Respectarea dispozițiilor

(1) În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) și cu articolul 11, IICB monitorizează în mod eficace punerea în aplicare de către entitățile Uniunii a prezentului regulament și a orientărilor, a recomandărilor și a apelurilor la acțiune adoptate. IICB poate solicita entităților Uniunii informațiile sau documentele necesare în acest scop. În scopul adoptării unor măsuri de asigurare a conformității în temeiul prezentului articol, atunci când entitatea Uniunii în cauză este reprezentată direct în IICB, aceasta nu are drept de vot.

(2) În cazul în care constată că o entitate a Uniunii nu a pus în aplicare în mod efectiv prezentul regulament sau orientările, recomandările sau apelurile la acțiune emise în temeiul acestuia, IICB poate, fără a aduce atingere procedurilor interne ale entității Uniunii în cauză și după ce îi oferă entității Uniunii în cauză ocazia de a-și prezenta observațiile:

(a)	să comunice entității Uniunii în cauză un aviz motivat despre lacunele constatate în punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)

să ofere, după consultarea CERT-UE, orientări entității Uniunii pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament a cadrului acesteia, a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică, a planului de securitate cibernetică și a obligațiilor de raportare, într-o perioadă specificată;

(c)	să emită un avertisment în vederea remedierii deficiențelor identificate într-o perioadă specificată, inclusiv recomandări de modificare a măsurilor adoptate de entitatea Uniunii în cauză în temeiul prezentului regulament;

(d)	să emită o notificare motivată către entitatea Uniunii în cauză, în cazul în care deficiențele identificate într-un avertisment emis în temeiul literei (c) nu au fost abordate suficient în termenul specificat;

(e)

să emită:

(i)	o recomandare de efectuare a unui audit; sau

(ii)	o cerere privind efectuarea unui audit de către un serviciu de audit terț;

(f)	dacă este cazul, să informeze Curtea de Conturi, în limitele mandatului său, cu privire la presupusa neconformitate;

(g)	să emită o recomandare pentru toate statele membre și entitățile Uniunii de a implementa o suspendare temporară a fluxurilor de date către entitatea Uniunii în cauză.

În sensul primului paragraf litera (c), audiența unui avertisment este restricționată în mod corespunzător, dacă este necesar, având în vedere riscul în materie de securitate cibernetică.

Avertismentele și recomandările emise în temeiul primului paragraf se adresează celui mai înalt nivel de conducere al entității Uniunii în cauză.

(3) În cazul în care IICB a adoptat măsuri în temeiul alineatului (2) primul paragraf literele (a)-(g), entitatea Uniunii în cauză oferă detalii ale măsurilor și acțiunilor întreprinse pentru a remedia presupusele deficiențe identificate de IICB. Entitatea Uniunii transmite aceste detalii într-un termen rezonabil care urmează să fie convenit cu IICB.

(4) În cazul în care consideră că există o încălcare persistentă a dispozițiilor prezentului regulament de către o entitate a Uniunii, care rezultă direct din acțiunile sau omisiunile unui funcționar sau ale unui alt agent al Uniunii, inclusiv la cel mai înalt nivel de conducere, IICB solicită entității Uniunii în cauză să ia măsurile corespunzătoare, solicitându-i inclusiv să adopte măsuri de natură disciplinară, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în Statutul funcționarilor Uniunii Europene și cu orice altă norme și proceduri aplicabile. În acest scop, IICB transferă informațiile necesare către entitatea Uniunii în cauză.

(5) În cazul în care entitățile Uniunii notifică faptul că nu sunt în măsură să respecte termenele-limită stabilite la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (1), IICB poate, în cazuri justificate în mod corespunzător, ținând cont de dimensiunea entității Uniunii, să autorizeze prelungirea acestor termene-limită.

CAPITOLUL IV

CERT-UE

Articolul 14

Orientări, recomandări și apeluri la acțiune

(1) CERT-UE sprijină punerea în aplicare a prezentului regulament prin adoptarea unor:

(a)	apeluri la acțiune care descriu măsurile urgente de securitate pe care entitățile Uniunii sunt invitate să le adopte într-un termen stabilit;

(b)	propuneri de orientări, transmise IICB, care se adresează tuturor entităților Uniunii sau doar unei părți a acestora;

(c)	propuneri de recomandări, transmise IICB, care se adresează entităților individuale ale Uniunii.

În ceea ce privește primul paragraf litera (a), entitatea Uniunii în cauză informează CERT-UE, fără întârzieri nejustificate după primirea apelului la acțiune, cu privire la modul în care au fost aplicate măsurile de securitate urgente.

(2) Orientările și recomandările pot include:

(a)

metodologii comune și un model pentru evaluarea maturității în materie de securitate cibernetică a entităților Uniunii, inclusiv baremele sau indicatorii-cheie de performanță corespunzători, care să servească drept referință în sprijinul îmbunătățirii continue a securității cibernetice în toate entitățile Uniunii și să faciliteze stabilirea priorităților în domeniile și măsurile de securitate cibernetică, ținând cont de poziția entităților în materie de securitate cibernetică;

(b)	modalități sau îmbunătățiri ale gestionării riscurilor de securitate cibernetică și ale măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică;

(c)	acorduri de evaluare a nivelului maturității securității cibernetice și de elaborare a planurilor de securitate cibernetică;

(d)	după caz, utilizarea tehnologiei și a arhitecturii comune, din sursă deschisă, precum și a bunelor practici asociate în scopul realizării interoperabilității și a standardelor comune, inclusiv o abordare coordonată privind securitatea lanțului de aprovizionare;

(e)	după caz, informații pentru a facilita utilizarea instrumentelor de achiziții publice comune pentru achiziționarea de servicii și produse de securitate cibernetică relevante de la furnizori terți;

(f)	acorduri privind schimbul de informații în temeiul articolului 20.

Articolul 15

Șeful CERT-UE

(1) După obținerea aprobării cu o majoritate de două treimi din membrii IICB, Comisia numește șeful CERT-UE. IICB este consultat în toate etapele procedurii de numire, în special în ceea ce privește elaborarea anunțurilor privind posturile vacante, examinarea dosarelor de candidatură și desemnarea comitetelor de selecție pentru acest post. Procedura de selecție, inclusiv lista scurtă finală a candidaților de pe care urmează să fie selectat șeful CERT-UE, asigură o reprezentare echitabilă a fiecărui gen, ținând cont de candidaturile depuse.

(2) Șeful CERT-UE este responsabil pentru buna funcționare a CERT-UE și acționează în limitele competențelor sale și sub conducerea IICB. Șeful CERT-UE raportează în mod regulat președintelui IICB și prezintă rapoarte ad-hoc IICB, la solicitarea acestuia.

(3) Șeful CERT-UE acordă ordonatorului de credite delegat responsabil asistență la întocmirea raportului de activitate anual, care conține informații financiare și de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, redactate în conformitate cu articolul 74 alineatul (9) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9), și îi raportează periodic acestuia cu privire la punerea în aplicare a măsurilor pentru care i-au fost subdelegate competențe șefului CERT-UE.

(4) Șeful CERT-UE elaborează anual o planificare financiară a veniturilor și cheltuielilor administrative pentru activitățile sale, o propunere de program de lucru anual, o propunere de catalog de servicii al CERT-UE, o propunere de revizuire a catalogului de servicii, o propunere de modalități pentru acordurile privind nivelul serviciilor și o propunere de indicatori-cheie de performanță pentru CERT-UE, care urmează să fie aprobate de IICB în conformitate cu articolul 11. Atunci când revizuiește lista serviciilor din catalogul de servicii al CERT-UE, șeful CERT-UE ține cont de resursele alocate CERT-UE.

(5) Șeful CERT-UE prezintă IICB și președintelui IICB rapoarte cel puțin o dată pe an cu privire la activitățile și performanțele CERT-UE în perioada de referință, inclusiv cu privire la execuția bugetului, la acordurile privind nivelul serviciilor și la acordurile scrise încheiate, la cooperarea cu omologii și partenerii și la misiunile efectuate de personal, inclusiv rapoartele menționate la articolul 11. Aceste rapoarte includ un program de lucru pentru perioada următoare, planificarea financiară a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv personalul, actualizările planificate ale catalogului de servicii al CERT-UE și o evaluare a impactului preconizat pe care astfel de actualizări îl pot avea în ceea ce privește resursele financiare și umane.

Articolul 16

Aspecte financiare și de personal

(1) CERT-UE este integrat în structura administrativă a unei direcții generale a Comisiei pentru a beneficia de structurile de sprijin administrativ, financiar și contabil ale Comisiei, menținându-și în același timp statutul de furnizor interinstituțional autonom de servicii pentru toate entitățile Uniunii. Comisia informează IICB cu privire la amplasarea administrativă a CERT-UE și la eventuale modificări ale acesteia. Comisia revizuiește acordurile administrative referitoare la CERT-UE în mod regulat și, în orice caz, înainte de instituirea oricărui cadru financiar multianual în temeiul articolului 312 din TFUE, pentru a permite luarea de măsuri adecvate. Revizuirea include posibilitatea de a institui CERT-UE ca oficiu al Uniunii.

(2) În ceea ce privește aplicarea procedurilor administrative și financiare, șeful CERT-UE acționează sub autoritatea Comisiei și sub supravegherea IICB.

(3) Sarcinile și activitățile CERT-UE, inclusiv serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul articolului 13 alineatele (3), (4), (5) și (7) și al articolului 14 alineatul (1) entităților Uniunii finanțate în cadrul rubricii „Administrația publică europeană” din cadrul financiar multianual, sunt finanțate printr-o linie bugetară separată a bugetului Comisiei. Posturile alocate CERT-UE sunt detaliate într-o notă de subsol la schema de personal a Comisiei.

(4) Entitățile Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), aduc o contribuție anuală la bugetul CERT-UE pentru a acoperi serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul alineatului menționat. Contribuțiile se bazează pe orientările oferite de IICB și convenite între fiecare entitate a Uniunii și CERT-UE în cadrul acordurilor privind nivelul serviciilor. Contribuțiile reprezintă un procent echitabil și proporțional din costurile totale ale serviciilor furnizate. Acestea sunt primite în cadrul liniei bugetare separate menționate la alineatul (3) din prezentul articol, ca venituri alocate interne, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(5) Costurile aferente serviciilor furnizate la articolul 13 alineatul (6) se recuperează de la entitățile Uniunii beneficiare ale serviciilor furnizate de CERT-UE. Veniturile sunt alocate liniilor bugetare prin care se suportă costurile.

Articolul 17

Cooperarea CERT-UE cu omologii din statele membre

(1) CERT-UE, fără întârzieri nejustificate, cooperează și face schimb de informații cu omologii naționali din statele membre, in special CSIRT desemnate sau stabilite în conformitate cu articolul 10 din Directiva (UE) 2022/2555, sau, după caz, autoritățile competente și punctele unice de contact menționate la articolul 8 din directiva respectivă, cu privire la incidente, amenințări cibernetice, vulnerabilități, incidente evitate la limită, la posibile contramăsuri, precum și la cele mai bune practici și la toate aspectele relevante pentru îmbunătățirea protecției mediilor TIC ale entităților Uniunii, inclusiv prin intermediul rețelei CSIRT menționate la articolul 15 din Directiva (UE) 2022/2555. CERT-UE sprijină Comisia în cadrul EU-CyCLONe stabilit în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2022/2555 în ceea ce privește gestionarea coordonată a incidentelor și crizelor de securitate cibernetică de mare amploare.

(2) În cazul în care CERT-UE ia cunoștință de incidente semnificative care au loc pe teritoriul unui stat membru, acesta notifică fără întârziere omologilor relevanți din statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (1).

(3) Cu condiția ca datele cu caracter personal să fie protejate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii privind protecția datelor, CERT-UE face schimb de informații relevante, fără întârzieri nejustificate, referitoare la incident cu omologii din statele membre pentru a facilita detectarea amenințărilor sau incidentelor cibernetice similare sau pentru a contribui la analiza unui incident, fără autorizarea entității Uniunii afectate. CERT-UE face schimb de informații referitoare la incidente care dezvăluie identitatea țintei incidentului numai în unul din următoarele cazuri:

(a)	entitatea Uniunii afectată își dă consimțământul;

(b)	entitatea Uniunii nu își dă consimțământul, astfel cum se prevede la litera (a), dar publicarea identității entității Uniunii afectate ar crește probabilitatea ca incidentele din altă parte să fie evitate sau atenuate;

(c)	entitatea Uniunii afectată a făcut deja public faptul că a fost afectată.

Deciziile de a face schimb de informații specifice incidentului care dezvăluie identitatea țintei incidentului în temeiul primului paragraf litera (b) sunt aprobate de șeful CERT-UE. Înainte de a emite o astfel de decizie, CERT-UE contactează în scris entitatea Uniunii afectată, explicând în mod clar modul în care divulgarea identității sale ar contribui la evitarea sau atenuarea incidentelor în altă parte. Șeful CERT-UE furnizează explicația și solicită în mod explicit entității Uniunii să precizeze dacă își dă consimțământul într-un termen stabilit. Șeful CERT-UE informează, de asemenea, entitatea Uniunii că, având în vedere explicația oferită, își rezervă dreptul de a divulga informațiile chiar și în absența consimțământului. Entitatea Uniunii afectată este informată înainte de divulgarea informațiilor.

Articolul 21

Obligații de raportare

(1) Un incident este considerat a fi semnificativ dacă:

(a)	a cauzat sau poate cauza perturbări operaționale grave în funcționarea entității Uniunii sau pierderi financiare pentru entitatea Uniunii în cauză;

(b)	a afectat sau poate afecta alte persoane fizice sau juridice, cauzând prejudicii materiale sau morale considerabile.

(2) Entitățile Uniunii transmit CERT-UE:

(a)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o avertizare timpurie, care, după caz, indică dacă există suspiciuni că incidentul semnificativ este cauzat de acțiuni ilegale sau răuvoitoare sau ar putea avea un impact în mai multe entități sau transfrontalier;

(b)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 72 de ore din momentul în care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o notificare a incidentului, care, după caz, actualizează informațiile menționate la litera (a) și prezintă o evaluare inițială a incidentului semnificativ, inclusiv a gravității și a impactului acestuia, precum și a indicatorilor de compromitere, dacă sunt disponibili;

(c)	la cererea CERT-UE, un raport intermediar privind actualizări relevante ale situației;

(d)

un raport final, în termen de cel mult o lună de la transmiterea notificării cu privire la incident în temeiul literei (b), care să includă următoarele elemente:

(i)	o descriere detaliată a incidentului, inclusiv a gravității și a impactului acestuia;

(ii)	tipul de amenințare sau de cauză principală care probabil a declanșat incidentul;

(iii)

măsurile de atenuare aplicate și în curs;

(iv)	după caz, impactul transfrontalier sau inter-entități al incidentului;

(e)	în cazul unui incident în desfășurare la momentul prezentării raportului final menționat la litera (d), un raport privind progresele înregistrate și un raport final în termen de o lună de la gestionarea incidentului.

(3) O entitate a Uniunii informează, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de un incident semnificativ, omologii relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1) din statul membru în care se află că s-a produs un incident semnificativ.

(4) Entitățile Uniunii notifică, printre altele, toate informațiile care permit CERT-UE să stabilească orice impact inter-entități, orice impact asupra statului membru gazdă sau orice impact transfrontalier în urma unui incident semnificativ. Fără a aduce atingere articolului 12, simpla notificare nu expune entitatea Uniunii la o răspundere sporită.

(5) După caz, entitățile Uniunii comunică, fără întârzieri nejustificate, utilizatorilor rețelei și ai sistemelor informatice afectate sau ai altor componente ale mediului TIC care ar putea fi afectate de un incident semnificativ sau de o amenințare cibernetică semnificativă și după caz, trebuie să ia măsuri de atenuare, orice măsuri sau măsuri corective pe care le pot lua ca răspuns la incidentul respectiv sau amenințarea respectivă. După caz, entitățile Uniunii informează utilizatorii respectivi despre amenințarea cibernetică semnificativă.

(6) În cazul în care un incident semnificativ sau o amenințare cibernetică semnificativă afectează o rețea și un sistem informatic sau o componentă a mediului TIC al unei entități a Uniunii care știe că este conectată la mediul TIC al unei alte entități a Uniunii, CERT-UE emite o alertă privind o amenințare cibernetică relevantă.

(7) Entitățile Uniunii, la cererea CERT-UE și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează CERT-UE informații digitale create prin utilizarea dispozitivelor electronice implicate în incidentele respective. CERT-UE poate furniza detalii suplimentare privind tipurile de informații de care are nevoie pentru o cunoaștere detaliată a situației și pentru răspunsul la incidente.

(8) CERT-UE transmite IICB, ENISA, INTCEN UE și rețelei CSIRT, o dată la trei luni, un raport de sinteză care include date anonimizate și agregate privind incidentele semnificative, incidentele, amenințările cibernetice, incidentele evitate la limită și vulnerabilitățile în temeiul articolului 20 și incidentele semnificative notificate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Raportul de sinteză reprezintă o contribuție la raportul bienal privind situația în materie de securitate cibernetică în Uniune, adoptat în temeiul articolului 18 din Directiva (UE) 2022/2555.

(9) Până la 8 iulie 2024, IICB emite orientări sau recomandări care aduc precizări suplimentare privind modalitățile și formatul și conținutul raportării în conformitate cu prezentul articol. Atunci când elaborează astfel de orientări sau recomandări, IICB ține seama de orice acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 23 alineatul (11) din Directiva (UE) 2022/2555 care precizează tipul de informații, formatul și procedura de notificare. CERT-UE difuzează detaliile tehnice adecvate pentru a permite detectarea proactivă, răspunsul la incidente sau adoptarea unor măsuri de atenuare de către entitățile Uniunii.

(10) Obligațiile de raportare prevăzute la prezentul articol nu se aplică:

(a)

IUEC;

(b)	informațiilor a căror distribuție ulterioară a fost exclusă prin intermediul unui marcaj vizibil, cu excepția cazului în care schimbul acestora cu CERT-UE a fost permis în mod explicit.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 13 decembrie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

P. NAVARRO RÍOS

(1) Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 8 decembrie 2023.

(2) Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (Directiva NIS 2) (JO L 333, 27.12.2022, p. 80).

(3) Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

(4) Acordul dintre Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Comitetul Economic și Social European, Comitetul European al Regiunilor și Banca Europeană de Investiții privind organizarea și funcționarea unui Centru de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organismele și agențiile Uniunii (CERT-UE) (JO C 12, 13.1.2018, p. 1).

(5) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități și de instituire a unor măsuri speciale tranzitorii aplicabile funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(6) Recomandarea (UE) 2017/1584 a Comisiei din 13 septembrie 2017 privind răspunsul coordonat la incidentele și crizele de securitate cibernetică de mare amploare (JO L 239, 19.9.2017, p. 36).

(7) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(8) JO C 258, 5.7.2022, p. 10.

(9) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2841/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)

whereas

keyboard_tab Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

Cyber Resilience Act 2023/2841 RO