Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament de către CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 și entitățile Uniunii se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725.

(2) Atunci când îndeplinesc sarcini sau obligații în temeiul prezentului regulament, CERT-UE, Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică instituit în temeiul articolului 10 și entitățile Uniunii prelucrează și fac schimb de date cu caracter personal numai în măsura în care este necesar și exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor sau obligațiilor respective.

(3) Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal menționate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 este considerată necesară din motive de interes public major în temeiul articolului 10 alineatul (2) litera (g) din regulamentul respectiv. Aceste date pot fi prelucrate numai în măsura necesară pentru punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică menționate la articolele 6 și 8, pentru furnizarea de servicii de către CERT-UE în temeiul articolului 13, pentru schimbul de informații referitoare la incidente în temeiul articolului 17 alineatul (3) și al articolului 18 alineatul (3), pentru schimbul de informații în temeiul articolului 20, pentru obligațiile de raportare în temeiul articolului 21, pentru coordonarea și cooperarea în ceea ce privește răspunsul la incidente în temeiul articolului 22 și pentru gestionarea incidentelor majore în temeiul articolului 23 din prezentul regulament. Atunci când acționează în calitate de operatori de date, Entitățile Uniunii și CERT-UE aplică măsuri tehnice pentru a preveni prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal în alte scopuri și prevăd măsuri adecvate și specifice pentru a proteja drepturile fundamentale și interesele persoanelor vizate.

CAPITOLUL II

MĂSURI PENTRU UN NIVEL COMUN RIDICAT DE SECURITATE CIBERNETICĂ

Articolul 10

Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică

(1) Se instituie Consiliul interinstituțional pentru securitate cibernetică (IICB).

(2) IICB este responsabil cu:

(a)	monitorizarea și sprijinirea punerii în aplicare a prezentului regulament de către entitățile Uniunii;

(b)	supravegherea punerii în aplicare a priorităților și obiectivelor generale de către CERT-UE și de elaborarea de orientări strategice pentru CERT-UE.

(3) IICB este format din:

(a)

un reprezentant desemnat de fiecare dintre următoarele instituții:

(i)	Parlamentul European;

(ii)	Consiliul European;

(iii)

Consiliul Uniunii Europene;

(iv)

Comisie;

(v)	Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

(vi)	Banca Centrală Europeană;

(vii)

Curtea de Conturi;

(viii)

Serviciul European de Acțiune Externă;

(ix)	Comitetul Economic și Social European;

(x)	Comitetul European al Regiunilor;

(xi)	Banca Europeană de Investiții;

(xii)

Centrul european de competențe în domeniul industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică;

(xiii)

ENISA;

(xiv)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD);

(xv)	Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial;

(b)

trei reprezentanți desemnați de Rețeaua agențiilor UE (EUAN), la propunerea Comitetului său consultativ pentru tehnologia informației și comunicațiilor, pentru a reprezenta interesele organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii care își gestionează propriul mediu TIC, altele decât cele menționate la litera (a).

Entitățile Uniunii reprezentate în IICB urmăresc să asigure echilibrul de gen în rândul reprezentanților desemnați.

(4) Membrii IICB pot fi asistați de un supleant. Alți reprezentanți ai entităților Uniunii menționate la alineatul (3) sau ai altor entități ale Uniunii pot fi invitați de președinte să participe la reuniunile IICB, fără drept de vot.

(5) Șeful CERT-UE și președinții Grupului de cooperare, ai rețelei CSIRT și ai EU-CyCLONe instituite în temeiul articolelor 14, 15 și, respectiv, 16 din Directiva (UE) 2022/2555, sau supleanții acestora pot participa la reuniunile IICB în calitate de observatori. În cazuri excepționale, IICB poate, în conformitate cu regulamentul său intern de procedură să decidă altfel.

(6) IICB își stabilește regulamentul intern de procedură.

(7) IICB numește un președinte din rândul membrilor săi, în conformitate cu regulamentul intern de procedură, pentru o perioadă de trei ani. Supleantul președintelui devine membru titular al IICB pentru aceeași durată.

(8) IICB se reunește de cel puțin trei ori pe an la inițiativa președintelui său, la solicitarea CERT-UE sau la solicitarea oricăruia dintre membrii săi.

(9) Fiecare membru al IICB dispune de un vot. Deciziile IICB sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament. Președintele IICB votează doar în caz de egalitate de voturi, situație în care poate exprima un vot decisiv.

(10) IICB poate acționa printr-o procedură scrisă simplificată inițiată în conformitate cu regulamentul său intern de procedură. În temeiul procedurii respective, decizia relevantă se consideră aprobată în termenul stabilit de președinte, cu excepția cazului în care un membru formulează obiecții.

(11) Secretariatul IICB este asigurat de Comisie și răspunde în fața președintelui IICB.

(12) Reprezentantul numit de EUAN informează membrii EUAN cu privire la deciziile adoptate de IICB. Orice membru al EUAN are dreptul să supună atenției acelor reprezentanți și președintelui IICB orice chestiune care, în opinia sa, ar trebui adusă în atenția IICB.

(13) IICB poate înființa un comitet executiv care să îl asiste în activitatea sa și căruia să îi delege o parte din sarcinile și competențele sale. IICB stabilește regulamentul de procedură al comitetului executiv, inclusiv sarcinile și competențele acestuia, precum și mandatul membrilor săi.

(14) Până la 8 ianuarie 2025 și, ulterior, în fiecare an, IICB prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care detaliază progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament și care specifică, în special, gradul de cooperare a CERT-UE cu omologii săi naționali în fiecare dintre statele membre. Raportul reprezintă o contribuție la raportul bienal privind situația în materie de securitate cibernetică în Uniune, adoptat în temeiul articolului 18 din Directiva (UE) 2022/2555.

Articolul 11

Sarcinile IICB

Când își exercită responsabilitățile, IICB, în special:

(a)	oferă orientări șefului CERT-UE;

(b)	monitorizează și supraveghează efectiv punerea în aplicare a prezentului regulament și sprijină entitățile Uniunii în consolidarea securității lor cibernetice, inclusiv, după caz, solicitând rapoarte ad-hoc din partea entităților Uniunii și a CERT-UE;

(c)	în urma unei discuții strategice, adoptă o strategie multianuală privind creșterea nivelului de securitate cibernetică în entitățile Uniunii, o evaluează periodic și, în orice caz, o dată la cinci ani, dacă este necesar, o modifică;

(d)

stabilește metodologia și aspectele organizatorice pentru efectuarea evaluărilor inter pares voluntare de către entitățile Uniunii, cu scopul de a învăța din experiențele comune, de a consolida încrederea reciprocă, de a atinge un nivel comun ridicat de securitate cibernetică, precum și de a consolida capacitățile în materie de securitate cibernetică ale entităților Uniunii, asigurându-se că astfel de evaluări inter pares sunt efectuate de experți în materie de securitate cibernetică desemnați de o entitate a Uniunii diferită de entitatea Uniunii care este analizată și că metodologia se bazează pe articolul 19 din Directiva (UE) 2022/2555 și, după caz, este adaptată entităților Uniunii;

(e)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, programul anual de lucru al CERT-UE și monitorizează implementarea acestuia;

(f)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, catalogul de servicii al CERT-UE și orice actualizări ulterioare ale acestuia;

(g)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, planificarea anuală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv a personalului, pentru activitățile CERT-UE;

(h)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE, modalitățile pentru acordurile privind nivelul serviciilor;

(i)	examinează și aprobă raportul anual întocmit de șeful CERT-UE, care acoperă activitățile și gestionarea fondurilor de către CERT-UE;

(j)	aprobă și monitorizează indicatorii cheie de performanță (KPI) pentru CERT-UE, stabiliți pe baza unei propuneri din partea șefului CERT-UE;

(k)	aprobă acordurile de cooperare, acordurile privind nivelul serviciilor sau contractele dintre CERT-UE și alte entități în temeiul articolului 18;

(l)	adoptă orientări și recomandări pe baza unei propuneri din partea CERT-UE în conformitate cu articolul 14 și încredințează CERT-UE sarcina să emită, să retragă sau să modifice o propunere de orientări sau recomandări sau un apel la acțiune;

(m)	instituie grupuri consultative tehnice cu sarcini specifice pentru a sprijini activitatea IICB, le aprobă mandatul și desemnează președinții acestor grupuri;

(n)	primește și evaluează documentele și rapoartele prezentate de entitățile Uniunii în temeiul prezentului regulament, cum ar fi evaluări ale nivelului de maturitate al securității cibernetice;

(o)	facilitează instituirea unui grup informal care să reunească responsabilii locali cu securitatea cibernetică ai entităților Uniunii, sprijinit de ENISA, în scopul de a face schimb de bune practici și de informații în legătură cu punerea în aplicare a prezentului regulament;

(p)

ținând cont de informațiile privind riscurile identificate în materie de securitate cibernetică și de lecțiile învățate oferite de CERT-UE, monitorizează caracterul adecvat al acordurilor de interconectivitate între mediile TIC ale entităților Uniunii și oferă consiliere cu privire la posibile îmbunătățiri;

(q)

stabilește un plan de gestionare a crizelor cibernetice pentru a sprijini, la nivel operațional, gestionarea coordonată a incidentelor majore care afectează entitățile Uniunii și pentru a contribui la schimbul periodic de informații relevante, în special în ceea ce privește impactul, gravitatea și posibilele modalități de atenuare a efectelor incidentelor majore;

(r)	coordonează adoptarea planurilor individuale de gestionare a crizelor cibernetice ale entităților Uniunii menționate la articolul 9 alineatul (2);

(s)

adoptă recomandări legate de securitatea lanțurilor de aprovizionare menționate la articolul 8 alineatul (2) primul paragraf litera (m), ținând cont de rezultatele evaluărilor coordonate la nivelul Uniunii ale riscurilor lanțurilor de aprovizionare critice menționate la articolul 22 din Directiva (UE) 2022/2555, pentru a sprijini entitățile Uniunii în adoptarea unor măsuri de securitate cibernetică eficace și proporționale de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică.

Articolul 13

Misiunea și sarcinile CERT-UE

(1) Misiunea CERT-UE este de a contribui la securitatea mediului TIC neclasificat al entităților Uniunii, oferindu-le consiliere cu privire la securitatea cibernetică, oferindu-le asistență pentru prevenirea, detectarea, gestionarea și atenuarea incidentelor, răspunsul la acestea și redresarea în urma lor și acționând ca centru de schimb de informații în materie de securitate cibernetică și de coordonare a răspunsului la incidente pentru aceste entități.

(2) CERT-UE colectează, gestionează, analizează și face schimb de informații cu entitățile Uniunii cu privire la amenințări cibernetice, vulnerabilități și incidente legate de infrastructura TIC neclasificată. Acesta coordonează răspunsurile la incidente la nivel interinstituțional și la nivelul entităților Uniunii, inclusiv prin furnizarea de asistență operațională specializată sau prin coordonarea acesteia.

(3) CERT-UE îndeplinește următoarele sarcini pentru a asista entitățile Uniunii:

(a)	le oferă sprijin la punerea în aplicare a prezentului regulament și contribuie la coordonarea punerii în aplicare a prezentului regulament prin intermediul măsurilor enumerate la articolul 14 alineatul (1) sau al rapoartelor ad-hoc solicitate de IICB;

(b)	oferă servicii CSIRT standard pentru entitățile Uniunii printr-un pachet de servicii de securitate cibernetică descrise în catalogul său de servicii (servicii de referință);

(c)	menține o rețea de omologi și parteneri pentru a sprijini serviciile, astfel cum se prevede la articolele 17 și 18;

(d)	aduce în atenția IICB orice problemă legată de punerea în aplicare a prezentului regulament și a orientărilor, recomandărilor și apelurilor la acțiune;

(e)	pe baza informațiilor menționate la alineatul (2), contribuie la conștientizarea situației amenințărilor la adresa securității cibernetice în Uniune în strânsă cooperare cu ENISA;

(f)	coordonează gestionarea incidentelor majore;

(g)	îndeplinește pentru entitățile Uniunii un rol echivalent celui de coordonator desemnat în scopul divulgării coordonate a vulnerabilităților în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2555;

(h)	furnizează, la cererea unei entități a Uniunii, scanarea proactivă și neintruzivă a rețelelor și a sistemelor informatice accesibile publicului respectivei entități a Uniunii.

Informațiile menționate la primul paragraf litera (e) se comunică IICB, rețelei CSIRT și Centrului de situații și de analiză a informațiilor al Uniunii Europene (INTCEN UE), dacă este cazul și în funcție de situație și sub rezerva unor condiții de confidențialitate adecvate.

(4) CERT-UE poate, în conformitate cu articolul 17 sau 18, după caz, să coopereze cu comunitățile relevante în materie de securitate cibernetică din Uniune și din statele sale membre, inclusiv în următoarele domenii:

(a)	pregătirea, coordonarea în materie de incidente, schimbul de informații și răspunsul la situații de criză la nivel tehnic în cazurile legate de entitățile Uniunii;

(b)	cooperarea operațională privind rețeaua CSIRT, inclusiv în ceea ce privește asistența reciprocă;

(c)	informații privind amenințările cibernetice, inclusiv conștientizarea situației;

(d)	orice subiect care necesită expertiză tehnică în materie de securitate cibernetică din partea CERT-UE.

(5) În limitele competențelor sale, CERT-UE desfășoară o cooperare structurată cu ENISA în ceea ce privește consolidarea capacităților, cooperarea operațională și analizele strategice pe termen lung ale amenințărilor cibernetice, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/881. CERT-UE poate coopera și face schimb de informații cu Centrul european de combatere a criminalității informatice al Europol.

(6) CERT-UE poate furniza următoarele servicii care nu sunt descrise în catalogul său de servicii (servicii contra cost):

(a)

servicii care sprijină securitatea cibernetică a mediului TIC al entităților Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), în temeiul unor acorduri privind nivelul serviciilor și sub rezerva resurselor disponibile, în special monitorizarea rețelelor cu spectru larg, inclusiv monitorizarea non-stop din prima linie pentru amenințările cibernetice grave;

(b)	servicii care sprijină operațiunile sau proiectele în materie de securitate cibernetică ale entităților Uniunii, altele decât cele care vizează protejarea mediului lor TIC, în temeiul unor acorduri scrise și cu aprobarea prealabilă a IICB;

(c)	la cerere, o scanare proactivă a rețelei și a sistemelor informatice ale entității Uniunii în cauză pentru a detecta vulnerabilitățile cu un impact potențial semnificativ;

(d)

servicii care sprijină securitatea mediului TIC furnizat altor organizații decât entitățile Uniunii, care cooperează îndeaproape cu entitățile Uniunii, de exemplu, cărora li s-au atribuit sarcini sau responsabilități în temeiul dreptului Uniunii, pe baza unor acorduri scrise și cu aprobarea prealabilă a IICB.

În ceea ce privește primul alineat litera (d), CERT-EU poate, cu titlu excepțional, să încheie acorduri privind nivelul serviciilor cu alte entități decât entitățile Uniunii, cu aprobarea prealabilă a IICB.

(7) CERT-UE organizează și poate participa la exerciții de securitate cibernetică sau poate recomanda participarea la exercițiile existente, dacă este cazul în strânsă cooperare cu ENISA, pentru a testa nivelul de securitate cibernetică al entităților Uniunii.

(8) CERT-UE poate oferi entităților Uniunii asistență privind incidentele din rețele și din sistemele de informații care procesează IUEC dacă entitățile Uniunii în cauză îi solicită acest lucru în mod expres în conformitate cu procedurile lor respective. Furnizarea de asistență din partea CERT-UE în temeiul prezentului alineat nu aduce atingere normelor aplicabile privind protecția informațiilor clasificate.

(9) CERT-UE informează entitățile Uniunii cu privire la procedurile și procesele sale de gestionare a incidentelor.

(10) CERT-UE contribuie, cu un nivel ridicat de confidențialitate și fiabilitate, prin intermediul mecanismelor de cooperare și al liniilor de raportare adecvate, cu informații relevante și anonimizate cu privire la incidentele majore și la modul în care acestea au fost gestionate. Informațiile respective sunt incluse în raportul menționat la articolul 10 alineatul (14).

(11) CERT-EU, în cooperare cu AEPD, sprijină entitățile Uniunii în cauză atunci când abordează incidente care duc la încălcarea securității datelor cu caracter personal, fără a aduce atingere competenței și sarcinilor AEPD în calitate de autoritate de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725.

(12) La solicitarea explicită a departamentelor tematice ale entităților Uniunii, CERT-UE poate oferi consultanță sau sprijin tehnic cu privire la aspecte de politică relevante.

Articolul 16

Aspecte financiare și de personal

(1) CERT-UE este integrat în structura administrativă a unei direcții generale a Comisiei pentru a beneficia de structurile de sprijin administrativ, financiar și contabil ale Comisiei, menținându-și în același timp statutul de furnizor interinstituțional autonom de servicii pentru toate entitățile Uniunii. Comisia informează IICB cu privire la amplasarea administrativă a CERT-UE și la eventuale modificări ale acesteia. Comisia revizuiește acordurile administrative referitoare la CERT-UE în mod regulat și, în orice caz, înainte de instituirea oricărui cadru financiar multianual în temeiul articolului 312 din TFUE, pentru a permite luarea de măsuri adecvate. Revizuirea include posibilitatea de a institui CERT-UE ca oficiu al Uniunii.

(2) În ceea ce privește aplicarea procedurilor administrative și financiare, șeful CERT-UE acționează sub autoritatea Comisiei și sub supravegherea IICB.

(3) Sarcinile și activitățile CERT-UE, inclusiv serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul articolului 13 alineatele (3), (4), (5) și (7) și al articolului 14 alineatul (1) entităților Uniunii finanțate în cadrul rubricii „Administrația publică europeană” din cadrul financiar multianual, sunt finanțate printr-o linie bugetară separată a bugetului Comisiei. Posturile alocate CERT-UE sunt detaliate într-o notă de subsol la schema de personal a Comisiei.

(4) Entitățile Uniunii, altele decât cele menționate la alineatul (3), aduc o contribuție anuală la bugetul CERT-UE pentru a acoperi serviciile furnizate de CERT-UE în temeiul alineatului menționat. Contribuțiile se bazează pe orientările oferite de IICB și convenite între fiecare entitate a Uniunii și CERT-UE în cadrul acordurilor privind nivelul serviciilor. Contribuțiile reprezintă un procent echitabil și proporțional din costurile totale ale serviciilor furnizate. Acestea sunt primite în cadrul liniei bugetare separate menționate la alineatul (3) din prezentul articol, ca venituri alocate interne, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(5) Costurile aferente serviciilor furnizate la articolul 13 alineatul (6) se recuperează de la entitățile Uniunii beneficiare ale serviciilor furnizate de CERT-UE. Veniturile sunt alocate liniilor bugetare prin care se suportă costurile.

Articolul 18

Cooperarea CERT-UE cu alți omologi

(1) CERT-UE poate coopera cu omologi din Uniune alții decât cei menționați la articolul 17, care fac obiectul cerințelor privind securitatea cibernetică, inclusiv cu omologii din cadrul sectorului, cu privire la instrumente și metode, cum ar fi tehnici, tactici, proceduri și bune practici, precum și cu privire la amenințări cibernetice și vulnerabilități. Pentru orice tip de cooperare cu astfel de omologi, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz. În cazul în care CERT-UE stabilește o cooperare cu astfel de omologi, informează orice omologi relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1), în statul membru în care este situat omologul. Dacă este aplicabil și adecvat, o astfel de cooperare și condițiile aferente, inclusiv în ceea ce privește securitatea cibernetică, protecția datelor și gestionarea informațiilor, se stabilesc în acorduri de confidențialitate specifice, cum ar fi contractele sau acordurile administrative. Acordurile de confidențialitate nu necesită aprobarea prealabilă a IICB, însă trebuie să fie informat președintele IICB. În cazul unei nevoi urgente și iminente de a face schimb de informații în materie de securitate cibernetică în interesul entităților Uniunii sau al unei alte părți, CERT-UE poate face acest lucru cu o entitate a cărei competență, capacitate și expertiză specifice sunt necesare în mod justificat pentru a sprijini o astfel de nevoie urgentă și iminentă, chiar dacă CERT-UE nu a încheiat un acord de confidențialitate cu entitatea respectivă. În astfel de cazuri, CERT-UE informează imediat președintele IICB și raportează IICB prin intermediul unor rapoarte sau reuniuni periodice.

(2) CERT-UE poate coopera cu parteneri, precum entități comerciale, inclusiv entități din cadrul sectorului, organizații internaționale, entități naționale din afara Uniunii Europene sau experți individuali, pentru a colecta informații cu privire la amenințările cibernetice generale și specifice, la incidente evitate la limită, la vulnerabilități și la posibilele contramăsuri. Pentru o cooperare extinsă cu astfel de parteneri, CERT-UE solicită aprobarea prealabilă a IICB, de la caz la caz.

(3) CERT-UE poate, cu acordul entității Uniunii afectate de un incident și cu condiția să existe un acord sau un contract de nedivulgare cu omologul sau partenerul relevant, să furnizeze informații referitoare la incidentul specific omologilor sau partenerilor menționați la alineatele (1) și (2) exclusiv în scopul de a contribui la analiza acestuia.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII DE COOPERARE ȘI DE RAPORTARE

Articolul 19

Gestionarea informațiilor

(1) Entitățile Uniunii și CERT-UE respectă obligația de a nu divulga informații care constituie secret profesional, în conformitate cu articolul 339 din TFUE sau cu cadrele echivalente aplicabile.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10) se aplică în ceea ce privește cererile de acces public la documentele deținute de CERT-UE, inclusiv obligația care decurge din regulamentul menționat de a consulta alte entități ale Uniunii sau, după caz, statele membre, ori de câte ori o cerere se referă la documentele lor.

(3) Entitățile Uniunii și CERT-UE gestionează informațiile în conformitate cu normele aplicabile privind securitatea informațiilor.

Articolul 21

Obligații de raportare

(1) Un incident este considerat a fi semnificativ dacă:

(a)	a cauzat sau poate cauza perturbări operaționale grave în funcționarea entității Uniunii sau pierderi financiare pentru entitatea Uniunii în cauză;

(b)	a afectat sau poate afecta alte persoane fizice sau juridice, cauzând prejudicii materiale sau morale considerabile.

(2) Entitățile Uniunii transmit CERT-UE:

(a)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o avertizare timpurie, care, după caz, indică dacă există suspiciuni că incidentul semnificativ este cauzat de acțiuni ilegale sau răuvoitoare sau ar putea avea un impact în mai multe entități sau transfrontalier;

(b)

fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 72 de ore din momentul în care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o notificare a incidentului, care, după caz, actualizează informațiile menționate la litera (a) și prezintă o evaluare inițială a incidentului semnificativ, inclusiv a gravității și a impactului acestuia, precum și a indicatorilor de compromitere, dacă sunt disponibili;

(c)	la cererea CERT-UE, un raport intermediar privind actualizări relevante ale situației;

(d)

un raport final, în termen de cel mult o lună de la transmiterea notificării cu privire la incident în temeiul literei (b), care să includă următoarele elemente:

(i)	o descriere detaliată a incidentului, inclusiv a gravității și a impactului acestuia;

(ii)	tipul de amenințare sau de cauză principală care probabil a declanșat incidentul;

(iii)

măsurile de atenuare aplicate și în curs;

(iv)	după caz, impactul transfrontalier sau inter-entități al incidentului;

(e)	în cazul unui incident în desfășurare la momentul prezentării raportului final menționat la litera (d), un raport privind progresele înregistrate și un raport final în termen de o lună de la gestionarea incidentului.

(3) O entitate a Uniunii informează, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de un incident semnificativ, omologii relevanți din statele membre menționați la articolul 17 alineatul (1) din statul membru în care se află că s-a produs un incident semnificativ.

(4) Entitățile Uniunii notifică, printre altele, toate informațiile care permit CERT-UE să stabilească orice impact inter-entități, orice impact asupra statului membru gazdă sau orice impact transfrontalier în urma unui incident semnificativ. Fără a aduce atingere articolului 12, simpla notificare nu expune entitatea Uniunii la o răspundere sporită.

(5) După caz, entitățile Uniunii comunică, fără întârzieri nejustificate, utilizatorilor rețelei și ai sistemelor informatice afectate sau ai altor componente ale mediului TIC care ar putea fi afectate de un incident semnificativ sau de o amenințare cibernetică semnificativă și după caz, trebuie să ia măsuri de atenuare, orice măsuri sau măsuri corective pe care le pot lua ca răspuns la incidentul respectiv sau amenințarea respectivă. După caz, entitățile Uniunii informează utilizatorii respectivi despre amenințarea cibernetică semnificativă.

(6) În cazul în care un incident semnificativ sau o amenințare cibernetică semnificativă afectează o rețea și un sistem informatic sau o componentă a mediului TIC al unei entități a Uniunii care știe că este conectată la mediul TIC al unei alte entități a Uniunii, CERT-UE emite o alertă privind o amenințare cibernetică relevantă.

(7) Entitățile Uniunii, la cererea CERT-UE și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează CERT-UE informații digitale create prin utilizarea dispozitivelor electronice implicate în incidentele respective. CERT-UE poate furniza detalii suplimentare privind tipurile de informații de care are nevoie pentru o cunoaștere detaliată a situației și pentru răspunsul la incidente.

(8) CERT-UE transmite IICB, ENISA, INTCEN UE și rețelei CSIRT, o dată la trei luni, un raport de sinteză care include date anonimizate și agregate privind incidentele semnificative, incidentele, amenințările cibernetice, incidentele evitate la limită și vulnerabilitățile în temeiul articolului 20 și incidentele semnificative notificate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Raportul de sinteză reprezintă o contribuție la raportul bienal privind situația în materie de securitate cibernetică în Uniune, adoptat în temeiul articolului 18 din Directiva (UE) 2022/2555.

(9) Până la 8 iulie 2024, IICB emite orientări sau recomandări care aduc precizări suplimentare privind modalitățile și formatul și conținutul raportării în conformitate cu prezentul articol. Atunci când elaborează astfel de orientări sau recomandări, IICB ține seama de orice acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 23 alineatul (11) din Directiva (UE) 2022/2555 care precizează tipul de informații, formatul și procedura de notificare. CERT-UE difuzează detaliile tehnice adecvate pentru a permite detectarea proactivă, răspunsul la incidente sau adoptarea unor măsuri de atenuare de către entitățile Uniunii.

(10) Obligațiile de raportare prevăzute la prezentul articol nu se aplică:

(a)

IUEC;

(b)	informațiilor a căror distribuție ulterioară a fost exclusă prin intermediul unui marcaj vizibil, cu excepția cazului în care schimbul acestora cu CERT-UE a fost permis în mod explicit.

Articolul 22

Coordonarea răspunsului la incidente și cooperarea

(1) Acționând în calitate de centru de schimb de informații în materie de securitate cibernetică și de coordonare a răspunsului la incidente, CERT-UE facilitează schimbul de informații cu privire la incidente, amenințările cibernetice, vulnerabilități și incidente evitate la limită, între:

(a)	entitățile Uniunii;

(b)	omologii menționați la articolele 17 și 18.

(2) CERT-UE, după caz în strânsă cooperare cu ENISA, facilitează coordonarea între entitățile Uniunii în ceea ce privește răspunsul la incidente, inclusiv prin:

(a)	contribuția la o comunicare externă coerentă;

(b)	sprijin reciproc, cum ar fi schimbul de informații relevante pentru entitățile Uniunii sau furnizarea de asistență, după caz, direct la fața locului;

(c)	utilizarea optimă a resurselor operaționale;

(d)	coordonarea cu alte mecanisme de răspuns la situații de criză la nivelul Uniunii.

(3) În strânsă cooperare cu ENISA, CERT-UE sprijină entitățile Uniunii în ceea ce privește conștientizarea situației incidentelor, amenințărilor cibernetice, a vulnerabilităților și a incidentelor evitate la limită, precum și prin schimburile legate de cele mai recente evoluții în domeniul securității cibernetice.

(4) Până la 8 ianuarie 2025, pe baza unei propuneri din partea CERT-UE, IICB adoptă orientări sau recomandări privind coordonarea răspunsului la incidente și cooperarea în cazul incidentelor semnificative. În cazul în care se suspectează că un incident este de natură penală, CERT-UE furnizează orientări privind raportarea incidentului către autoritățile de aplicare a legii, fără întârzieri nejustificate.

(5) În urma unei cereri specifice din partea unui stat membru și cu aprobarea entităților Uniunii în cauză, CERT-UE poate apela la experți de pe lista menționată la articolul 23 alineatul (4) pentru a contribui la răspunsul la un incident major care are un impact în statul membru respectiv sau la un incident de securitate cibernetică de mare amploare în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (g) din Directiva (UE) 2022/2555. Normele specifice privind accesul și folosirea experților tehnici din entitățile Uniunii sunt aprobate de IICB pe baza unei propuneri a CERT-UE.

Articolul 25

Revizuire

(1) Până la 8 ianuarie 2025 și, ulterior, anual, IICB, cu sprijinul CERT-EU, prezintă un raport Comisiei cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. IICB poate să facă recomandări Comisiei pentru a revizui prezentul regulament.

(2) Până la 8 ianuarie 2027 și, ulterior, o dată la doi ani, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament și experiența dobândită la nivel strategic și operațional și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aceasta.

Raportul menționat la primul paragraf de la prezentul alineat include revizuirea menționată la articolul 16 alineatul (1) privind posibilitatea instituirii CERT-UE ca oficiu al Uniunii.

(3) Până la 8 ianuarie 2029, Comisia evaluează funcționarea prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor. Comisia evaluează, de asemenea, oportunitatea includerii rețelelor și a sistemelor informatice care gestionează IUEC în domeniul de aplicare al prezentului regulament, ținând seama de alte acte legislative ale Uniunii aplicabile sistemelor respective. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

whereas

keyboard_tab Cyber Resilience Act 2023/2841 RO

Cyber Resilience Act 2023/2841 RO